Erau oameni mici de statură şi harnici. S-au stabilit în zona Valu lui Traian, exact pe locul unde, în zilele noastre, se construieşte Autostrada Soarelui. Mureau la 40 de ani. Au lăsat în urma lor ceea ce specialiştii cred că este al doilea oraş ca mărime după cetatea Tomis. Deşi s-a estimat că descoperirea datând din anul 1000 reconfigurează istoria României, autorităţile de la Bucureşti vor ca tot "balamucul” arheologic să se termine cât mai repede. Ce importanţă mai au strămoşii, când omul modern vrea să ajungă mai repede, "la mare/la soare/unde fetiţele...”, conform refrenului.

Vezi video

Vezi localizarea sitului, imagini din satelit

S-au aşezat strategic: între un val de apărare bizantin şi o mlaştină, feriţi de atacurile migratorilor. Şi-au îngropat casele din piatră pe jumătate în pământ, şi-au pus acoperiş de paie şi stuf. Aveau vetre ca să se încălzească. Mâncau cereale, carne de oaie, ceva peşte. Când era frig îşi puneau cojoace, dar temperatura nu era o problemă pentru ei: le plăcea să stea mai mult pe afară. Erau foarte activi, şi se mişcau rapid! Trăiau din oierit, dar preferau ca hrană cerealele. Cimitirul lor semăna întrucâtva cu cele de azi. Îşi îngropau morţii cu capul spre vest, ca să vadă soarele răsărind. Cei mai cu stare aveau chiar şi coşciug, plus o criptă din piatră cioplită.

Impresionant pentru mileniul I. Un oraş bine împărţit, după cum o demonstrează şi imaginile luate de satelit, care pot fi văzute perfect pe Google Earth. O aşezare despre care nu se ştia nimic. Scheletele (peste 300 descoperite, dar ar putea fi aproape 1.000 după spusele arheologilor) strămoşilor noştri stau în faţa buldozerelor însetate de autostradă cu osatura frumoasă, fragilă şi perfect conservată, iar dantura lor ar stârni invidia oricărui stomatolog. Cercetările au fost demarate de arheologii din cadrul Muzeului de Istorie şi Arheolog