Numărul insuficient al specialiştilor, faptul că nu toţi au pregătire psihologică, dar şi frica elevilor de a se destăinui unui consilier sunt barierele în lupta împotriva depresiei din timpul adolescenţei. Astfel, psihologii din şcoli devin practic ineficienţi pentru problemele elevilor. În şcolile din România există doar 2.200 de consilieri şcolari la aproape 3 milioane de elevi. Legea educaţiei spune însă că în şcoli prezenţa psihologilor este obligatorie.
Nu numai numărul specialiştilor constituie o problemă, ci şi pregătirea acestora. „Nu toţi consilierii şcolari sunt şi psihologi. Mulţi provin din pedagogi, sociologi sau persoane (educatoare, învăţătoare) care au absolvit ulterior o facultate de profil şi care au trecut pe posturi de consilieri şcolari. Un consilier care are 3-4 unităţi şcolare însumând un număr de aproximativ 1.000 elevi nu poate fi eficient", explică Aida Ivan, psiholog şi consilier şcolar la trei instituţii de învăţământ din Bucureşti.
Consiliere cu forţa nu se poate, aşa că specialiştii nu au prea multe pârghii la îndemână: „Din păcate, în afara unor ore de consiliere de grup (cu clasa de elevi), consilierul şcolar nu poate face prea mult. În primul rând are nevoie de acordul părinţilor pentru a discuta cu un elev, apoi este necesar ca elevul respectiv să dorească să vină la consilier. Chiar acest prim pas, acela de a cere ajutor, este terapeutic în sine. Recunoaşterea existenţei unei probleme este primul pas spre vindecare", adaugă Aida Ivan.
Lipsa de comunicare, o problemă
Elementele care îi împing pe adolescenţi spre depresie pot fi multiple - de la lipsa comunicării cu părinţii, până la ce văd pe internet sau la modelele sociale.
„Adolescenţa este oricum o perioadă dificilă, cu probleme de relaţionare, de formare a identităţii, de incertitudini şi de încercare. Modelele sociale şi intern
