Partenerii care ajung în cabinetul psihologului se plâng fie că sunt neglijaţi şi că nu mai au viaţă sexuală, fie că sunt comparaţi cu părinţii.
Numeroase cupluri ajung la psihoterapeut pentru că nu mai petrec suficient de mult timp împreună din cauza serviciului, iar partenerul neglijat devine foarte frustrat. „Ea se simte neglijată pentru că el este foarte implicat în afacerea proprie, pe care o administrează foarte bine. Este foarte centrat pe muncă. Deşi au un nivel de trai ridicat, ei îi lipseşte ceva. Îi lipseşte el. Alege să nu îi comunice nevoia ei, iar frustrarea creşte: «Nu e niciodată lângă mine», «Nu vorbeşte cu mine»", exemplifică Marieta Ciuculete, din experienţa de psihoterapeut.
Uneori, unul dintre parteneri simte nevoia să-i demonstreze celuilalt sau lui însuşi cât este de capabil din punct de vedere profesional şi uită să mai fie prezent din punct de vedere afectiv în relaţie. „Alţii sunt furaţi pur şi simplu de profesie prin implicare sau din incapacitatea de a spune «nu» şefului sau colegilor de serviciu. Devin astfel copleşiţi de povara profesională, obosiţi şi fără chef de viaţă", spune şi psihoterapeutul Corina Ciobanu.
Gelozia pune paie pe foc
Un alt motiv care duce cuplurile la psihoterapeut este gelozia, susţinută sau nu de fapte reale. Conflictele sunt de regulă cauzate de partenerul care are o personalitate cu tendinţe obsesionale şi care interpretează într-o manieră paranoică anumite fapte sau comportamente.
Influenţa stilului de viaţă al familiei fiecărui partener este iarăşi un motiv de conflicte. Ambii vin din fa¬miliile lor cu anumite principii, credinţe şi opinii dobândite în perioada copilăriei, dar şi cu exemplul relaţiilor dintre părinţi, fraţi, bunici, de multe ori cu un caracter disfuncţional. De foarte multe ori se compară partenerul cu mama sau tata şi dezamăgirile pot apărea la constata
