Chinezii au început să ia în considerare posibilitatea deţinerii propriei locuinţe abia după ce guvernul a decis în 1998 să privatizeze o mare parte dintre locuinţele urbane pe care le deţinea statul, scrie Financial Times.
În timp ce datele oficiale arată că 89% dintre locuinţele de la oraş sunt proprietate privată - procent contestat de mulţi - analiştii susţin că piaţa imobiliară chineză reprezintă în prezent cel mai important sector pentru sănătatea economiei lumii.
"Proiectele imobiliare şi construcţiile de locuinţe acaparează întregul model de dezvoltare din China continentală. Aceşti factori au cea mai mare influenţă asupra cererii de materii prime", a afirmat Jonathan Anderson, economist la banca elveţiană UBS.
O vizită în oricare oraş chinez, unde se pot vedea păduri de macarale şi şantiere fără sfârşit, ar trebui să fie suficientă pentru a convinge observatorii de importanţa pe care sectorul imobiliar o are pentru cea de-a doua mare economie a lumii.
Dacă piaţa imobiliară chineză este o bulă care se poate sparge, punând în acest caz în genunchi economia locală şi zguduind economia lumii, este o întrebare la care mulţi au răspunsuri, de la traderii de metale din Brazilia la managerii fondurilor de hedging din Londra. În timp ce nu există consens în rândul economiştilor şi analiştilor legat de faptul că avansul rapid al preţurilor şi explozia din construcţii reprezintă o bulă, unii oficiali chinezi sunt îngrijoraţi că actualele niveluri de creştere sunt nesustenabile pe termen lung.
După unele estimări, China consumă până la 50% din materiile prime de bază de pe pieţele lumii, în principal din cauza dezvoltării sectorului imobiliar. De exemplu, construcţiile au o pondere de 40% în consumul chinez de oţel. Dacă sunt incluse aparatele electrocasnice, infrastructura legată de proprietate şi alte sectoare dependente
