Mai rentează sau nu sa fii politician, înalt funcţionar public, vameş sau ofiţer al Gărzii Financiare? Aceasta este miza reală a luptei în jurul propunerii de modificare a Constituţiei iniţiată de preşedintele Băsescu.

Iar pentru că răspunsul îi înspăimântă pe cei mai mulţi dintre cei menţionaţi, avem parte de această perdea de fum, întreţinută şi mediatic, care îngreunează "citirea" corectă a evenimentelor de către publicul larg.

În primul rând, modificarea Constituţiei este un mijloc, nu un scop. Prin urmare trebuie să ne raportăm mai degrabă pragmatic la această iniţiativă. Aduce aceasta o schimbare pozitivă? Şi astfel ajungem la scopuri. În lumea polticii din societăţile democratice cel mai bun compromis, care poate înnoi societatea şi împinge lucrurile în faţă, este găsirea unei formule prin care interesele concrete, electorale, se pot compune cu vectorii de schimbare reală şi adâncă.

Mi se pare că tocmai asta a găsit Traian Băsescu cu acest proiect de revizuire a legii fundamentale. Există posibilitatea ca parlamentarii să nu mai beneficieze de imunitate şi mai există posibilitatea ca averile ilicite să poată fi confiscate. Insist, avem această posibilitate, care devine şi practică. Nu ştiu dacă asta se va întâmpla repede, nu ştiu dacă asta se va întâmpla în multe cazuri. Ştiu însă că până acum probabilitatea ca acest lucru să se întâmple se ducea spre zero. Şi mai ştiu că efectul cel mai puternic va fi să îi pună pe gânduri pe cei care de acum înainte vor dori să se joace de-a politicienii sau funcţionarii îmbogăţiţi în timpul mandatului.

Iar dacă putem gândi realist, şi eu cred că putem, la acest efect, atunci mijlocul prin care obţinem acest rezultat este unul bun. Şi care merită sprijinit. Este un calcul rece, pragmatic, depersonalizat care vorbeşte de posibilităţi şi de tendinţe. Exact cum şi trebuie când este