De la criza financiară din 2007-2008, care a avut drept rezultat spargerea bulei speculative de pe piaţa rezidenţială, imobiliarele reprezintă singurul indicator al economiei americane care s-a deteriorat continuu, potrivit Les Echos.
Economiştii aşteaptă, în zadar, punctul minim al pieţei. După trei ani acesta nu se întrevede. Va trebui să mai treacă încă un an, anticipează Mark Zandi, economist-şef al Moody's Analytics.
Indicele S&P Case Shiller, care urmăreşte tendinţele pieţei din 20 de oraşe americane, arată că preţurile au continuat să scadă la începutul anului, scăderea pe 12 luni ridicându-se la 3,3%. Datele sunt dramatice pentru că reşedinţa principală reprezintă elementul central al patrimoniului căminelor americane. Obişnuiţi să se împrumute pe baza valorii ipotecare a casei lor, americanii nu pot, de trei ani, decât să constate cum devin din ce în ce mai săraci.
Mai apoi sunt cei care nu-şi mai pot pur şi simplu plăti ratele lunare. În general, acest lucru se întâmplă pentru că s-au împrumutat mai mult decât îşi permiteau şi pentru că criza a generat un şomaj pe termen lung foarte neobişnuit pentru Statele Unite. Peste 16 mil. persoane nu au în prezent un loc de muncă, iar şomajul afectează în special minorităţile, tinerii şi pe cei necalificaţi. Rata proprietarilor a scăzut de altfel la nivelul anului 1998, de 66,4%.
După diverse estimări, între 1,8 şi 2,2 milioane de case sunt în prezent în proceduri de executare silită. La acestea trebuie adăugate peste 3,5 milioane de locuinţe aflate pe piaţă care nu-şi găsesc cumpărător.
Prea multe oferte, o creditare insuficientă, o rată ridicată a şomajului şi o piaţă care încă nu s-a stabilizat din cauza numărului foarte mare de locuinţe în executare silită: iată motivele acestei situaţii disperate.
Aceasta este cu atât mai îngrijorătoare cu cât ratele dobânz
