În curând vor începe alte două mari lucrări de infrastructură rutieră: reabilitarea Căii Călăraşilor şi a podurilor dinspre Brăiliţa. Lucrări importante, care trebuie făcute, fără nicio îndoială.

În mod clar, circulaţia în oraş va fi cu totul dată peste cap şi nu cred că va exista brăilean neafectat de noile proiecte, ţinând cont că alte două mari lucrări sunt în prezent în derulare: Dorobanţiul şi strada Griviţei. Va fi un coşmar să circuli prin zonă sau să traversezi oraşul de la sud spre nord.

Sunt convins că vor fi destui nemulţumiţi, aşa cum sunt sigur că Primăria nu va găsi cele mai bune soluţii de fluidizare a traficului, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul celorlalte mari proiecte demarate deja. Important este însă să se facă, vor spune, de asemenea, mulţi. Contează însă şi cum se face. Contează dacă se respectă termenele contractuale, dacă se respectă sumele avansate, dar şi dacă se asigură condiţii astfel încât disconfortul creat să fie cât mai mic.

Însă marea problemă o reprezintă ce rămâne în urma acestor lucrări. De exemplu, pe strada Griviţei, anumite porţiuni reabilitate au început să se surpe. În plus, proiectul nu a prevăzut îngroparea cablurilor de pe stâlpi. Dacă tot vorbim de o reabilitare, acest lucru ar fi trebuit de la sine înţeles: firele de înaltă tensiune, de cabluri de telefonie sau tv nu ar fi trebuit să atârne tot pe stâlpi. Pun pariu că, peste vreun an-doi, se va sparge trotuarul, tocmai pentru a se implementa această soluţie. La fel se va întâmpla şi pe Dorobanţi. Şi dacă e să vorbim despre o reabilitare adevărată, în mod normal tramvaiul de pe Dorobanţi şi Călăraşi ar fi trebuit să nu mai aibă alimentare electrică din cablu aerian, ci amplasat la nivelul solului. Aşa arată acum bulevardele din ţările civilizate, aşa circulă acum tramvaiele altora. A, ar fi o soluţie prea scumpă, poate, pentru că asta ar