Balerină şi coregrafă, prahoveanca descoperă tinere talente care să înveţe şi să ducă mai departe magia dansului pe marile scene ale lumii.

Prima întâlnire cu dansul a avut-o în fragedă copilărie. „Aveam o profesoară de excepţie, o rusoaică stabilită în România, care m-a făcut să iubesc baletul. Ca orice copil eram impresionată de dansatoarele care apăreau la televizor. Mi se părea că plutesc. La 12 ani am avut marea şansă să fiu privită de o mare balerină, care mi-a recomandat să urmez un liceu de coregrafie, pentru că aveam talent. Aşa am ajuns să studiez arta dansului la Constanţa, unde am avut parte de profesori deosebiţi şi foarte exigenţi. Aceia au fost cei mai frumoşi dar şi cei mai grei ani din viaţa mea", îşi aminteşte Fabiola. Iubeşte filmul „Lebăda neagră" A lăcrimat la vizionarea filmului „Lebăda neagră", pelicula care a plutit lin spre Oscar. Povestea balerinei care a făcut sacrificii enorme pentru a obţine statutul de primă-balerină în spectacolul "Lacul Lebedelor" a emoţionat-o, şi au făcut-o să-şi amintească de vremea când şi ea făcea eforturi fizice mari pentru a transmite publicului emoţie şi pasiune, aşa cum orice balerină trebuie să facă. „Filmul ne arată realitatea din această lume a dansului. Şi pentru mine, baletul a însemnat şi înseamnă multă muncă, repetiţii fără număr şi sacrificii. Nu-mi este ruşine să spun că nu am propria mea familie, pentru că m-am dedicat trup şi suflet dansului. Am peste 200 de copii, de învăţăcei, cărora le transmit mai departe toate cunoştinţele mele", susţine coregrafa. A dansat şi în străinătate După absolvirea Liceului de Coregrafie s-a angajat la Teatrul Muzical (Opera) din Braşov, unde a rămas până în anul 2000. „Aveam un salariu de mizerie. Motiv pentru care, am ales calea străinătăţii. Am avut mai multe contracte în Germania, Suedia şi Austria. Dorul de casă, însă, m-a făcut să mă întorc în România.