Este greu de imaginat astăzi, în era informaţiei, că au existatvremuri în care adevărul era stabilit "de sus". Episodul de astăzidin "Blaturile fotbalului românesc" încearcă să recompună atmosferadin presa sportivă de dinainte de 1989. O presă în care cuvântul"aranjament" era tabu, iar ceea ce transmitea ziaristul "de lacentru" devenea fapt istoric. Firul discuţiei este asigurat deConstantin Alexe, veteran al presei sportive, redactor la Sportulîn 29 dintre cei 44 de ani de comunism.

Sincer şi direct, sprinten la minte şi la pas, nea Tică Alexe aevitat cu dibăcie şuvoiul timpului. Este neschimbat, deşi de laretragerea din presă, în 1999, au trecut deja 12 ani. Vorbeştedespre o lume de care ne despart, cronologic, doar două decenii,dar care pare atât de îndepărtată, încât faptele descrise forţeazălimita imaginaţiei. Împreună cu călăuza noastră, vom vizitauniversul orwellian al "Ministerului Adevărului" din regimulceauşist. Era vremea în care oamenii îşi turnau semenii pentru oviză de ieşire din ţară sau pentru o aprobare de butelie.

Domnule Constantin Alexe, aţi lucrat în presa sportivăpatru decenii…

39 de ani şi două săptămâni.

...dintre care aproape 30 de ani înainte de1989…

...Am venit la Sportul pe 16 august 1960. Am luat-o de jos, caredactor II, şi am terminat ca redactor-şef adjunct. Era funcţiamaximă pe care o puteai ocupa dacă veneai din interiorul redacţiei.Niciunul dintre ziariştii de la Sportul de dinainte de Revoluţie nua ajuns redactor-şef.

Păi, cine ocupa funcţia asta?

Erau numiţi pe linie politică, de la CC (n.r. - Comitetul Centralal Partidului Comunist Român). Ei primeau telefoanele şi vegheau larespectarea sarcinilor trasate.

"Până să verifice, te rădeau!"

La sport?

Da. Erau influenţe mari, în special de la echipeleputernice...

Dinamo şi Steaua?

Era u