Brazilienii nu ştiu nimic despre ţara noastră, nu ştiu nicimăcar că existăm! În schimb, ne întrec la numărul de cerşetori şioameni ai străzii

Aflat la 10.000 de kilometri de Bucureşti, Sao Paulo e un oraşal contrastelor. Zgârie-nori impunători şi cartiere de lux seintercalează cu case modeste, dărăpănate. Sunt foarte mulţicerşetori şi oameni ai străzii, parcă mult mai mulţi ca la noi, îigăseşti peste tot. Nu lipsesc nici aurolacii! Iar dacă spui că eştidin România, oamenii se uită la tine ca la un extraterestru. Nuştiu de pe ce planetă vii şi nici dacă ai puterisupranaturale.

"Romania?!", se miră un bătrânel de la chioşcul de ziare de unde necumpărăm şi cartelă telefonică de Brazilia. Ridică din umeri,zâmbeşte, e foarte amabil, spune ceva în portugheză şi chiar îmistrânge mâna: "Obrigado!" ("Mulţumesc!"). Şi nu e singurul care n-aauzit că există în lume şi ţara asta! Pe stradă, la supermarket,oamenii sunt foarte amabili, îţi explică în portugheză,gesticulează, zâmbesc, dar ridică din umeri când aud numele ţăriinoastre. Adevărul e că suntem cam în altă lume: ne despart unocean, Atlanticul, şi vreo 10.000 de kilometri!

Aşteptând naţionala, am ieşit sâmbătă prin centrul oraşului SaoPaulo, sau cel puţin aşa am crezut noi, că e centrul. Am văzutmulţi oameni ai străzii dormind pe cartoane!! Ba unul, poate nu văvine să credeţi, dar îl puteţi vedea în fotografie, lâncezeaînvelit într-o pătură subţire chiar pe mijlocul unei străzi dincentru (foto sus)! Mulţi oameni umblând prin coşurile cu resturi,multă mizerie, saci cu gunoaie tronând la colţ de stradă m-au făcutsă spun că e mai bine, mai frumos în Bucureşti! Şi dinpatriotism!

Unde-sfetele de la Carnaval?

Prietenii şi colegii erau invidioşi când au auzit că plec înBrazilia: "Fericitule! Braziliencele alea focoase şi cărnoase, levezi pe viu!". Din păcate, trebuie să-i dezamăgesc