Toate aceste veşti bune au în comun un singur lucru: în primăvara viitoare sunt alegeri locale. Elanul ăsta gospodăresc e prezent şi în alte localităţi. Discutând subiectul cu un bun prieten, am ajuns la concluzia că poate ar fi util să creăm o relaţie mai strânsă între cauză şi efect. Dacă apropierea alegerilor generează la aleşii locali determinarea de a finaliza proiecte pentru comunităţi, atunci alegerile o dată la patru ani sunt prea rare. Ar trebui să le punem o dată la doi ani. În felul ăsta, ritmul demarării şi finalizării lucrărilor s-ar înteţi considerabil.

Rostul perioadei de patru ani era să intrăm şi noi în ritmul de stabilitate şi predictibilitate occidentală. N-am intrat. Tot nu suntem în stare să creăm bugete multianuale sau pe proiecte, tot nu reuşim să propunem şi să ne ţinem de planuri urbanistice civilizate. Atunci de ce să mai preluăm forme pe care nu le putem umple de conţinut? N-ar fi mai bine să gândim forme care să se plieze pe posibilităţile noastre de a crea conţinut?

Dacă pentru aleşii locali cea mai semnificativă motivaţie de a face treabă e apropierea alegerilor, să luăm act de asta şi să creăm, prin alegeri la doi ani, un avantaj de ambele părţi: ei ar face mai multe lucruri pentru care să fie votaţi, iar noi ne-am alege cu mai multe lucruri făcute ca să-i votăm.

Poate, dacă am aplica acelaşi principiu cauză-efect şi la alegerile generale, am obţine o conectare mai bună a vieţii politice la viaţa nepolitică. În acest moment, ele nu prea au nicio legătură. Principala preocupare a partidelor şi a politicienilor e cum să-şi conserve puterea vreme de patru ani prin împrieteniri şi dezprieteniri între ei, fără nicio legătură cu doctrina, programul politic sau starea naţiunii. Iar o dată la patru ani canalizează resurse înspre societatea nepolitică, pentru a-şi creşte şansele de rămânere la putere. Ăsta e un fapt. Dacă e u