Pentru Traian Băsescu, ciorna sa privind revizuirea Constituţiei a şi devenit literă de lege. Una din pretenţiile lui - ca premierul să nu-şi mai permită nici să anunţe propria propunere privind desemnarea unui nou ministru, fără acordul prealabil al Cotroceniului – s-a şi materializat la sfârşitul săptămânii trecute, când a fost numit titularul portofoliului Muncii. Voci din interiorul PDL zic că Boc se dusese la Preşedinţie cu altă propunere decât cea anunţată după câteva ore. Existau, de altfel, mai multe variante. Marian Sârbu şi Gheorghe Barbu mai conduseseră ministerul. Sulfina Barbu avea şi ea o anume experienţă în fruntea unei instituţii centrale, ca şi secretarul de stat Ivăşchescu. Raluca Turcan dorea şi ea o coroniţă, ca şi protejata eternului Gheorghe Falcă, învăţătoarea de la Arad cu o ascensiune rapidă (în câţiva ani, lector universitar, ba şi important personaj în Parlament).

Nici unul din aceşti candidaţi nu a încăput în pixul prezidenţial, ceea ce a iscat mârâituri şi în rândul vechii gărzi pedeliste, dar şi al UNPR, lui Marian Sârbu fluturându-i-se ministerul prin faţă încă de pe când era în PSD. Traian Băsescu şi-a scos din sertar omul, Sebastian Lăzăroiu, fostul său consilier şi docil manipulator prin sondaje (când era director de institut) sau snoave cu Albă ca Zăpada şi cimilituri. Omul n-are nimic comun cu un minister atât de complex şi cu atâtea probleme ca Ministerul Muncii (salarii, pensii, şomaj, indemnizaţii sociale, conflicte sociale). Nici ca pregătire în sine, nici ca experienţă managerială la un asemenea nivel. Va fi încă un ministru despre care lumea se va întreba ce caută acolo. Răspunsul l-a şi dat Traian Băsescu. Lui Lăzăroiu nu i s-a cerut o viziune proprie, ci doar “să aducă la îndeplinire”. Evident, ordinele de la Cotroceni.

Abia uns Lăzăroiu, că Elena Udrea (de ce ea, şi nu Boc?!) a anunţat o remaniere. Cu