A-l pune în coasta lui Boc pe omul care de trei luni îi cere, pe toate tonurile şi cu toate argumentele posibile, plecarea din fruntea guvernului arată, oficial de data aceasta, tensiunile dintre şeful statului şi premier. „Raţiunea ar trebui să-l îndemne pe Boc să lase locul unui tehnocrat“, spunea Sebastian Lăzăroiu pe 16 mai, într-un interviu acordat EVZ. Ipoteza că, după ajutorul primit pentru realegerea sa la şefia PDL, Boc nu a respectat înţelegerea de a se retrage se confirmă prin numirea lui Lăzăroiu. Sprijinit de partid, înconjurat de oameni care vor garanţia stipendiilor în campanie, Boc pare decis să nu se dea dus. Cu toate acestea, numirea lui Lăzăroiu, dincolo de faptul că este o palmă şi pe obrazul partidului, şi pe cel al lui Boc, nu rezolvă fondul problemei. Cel puţin pe termen scurt. Intrat în echipa lui Boc, lui Lăzăroiu îi va fi dificil să mai ceară plecarea acestuia, solidaritatea şi decenţa îi vor impune să ţină gura închisă pe subiect. La fel, criticile aduse Executivului vor fi mult mai estompate. Pe de altă parte, aripa prezidenţială a Cabinetului se întăreşte şi nu este exclus ca, la un moment dat, să pună presiune pe Boc. Să ne aducem aminte de episodul „remanierii“ tripletei BVB, când Boc a fost ameninţat cu demiterea chiar de Elena Udrea.

În al doilea rând, preşedintele a lansat un mesaj în ce priveşte intenţiile viitoare în legătură cu Cabinetul: mai puţini politicieni. Este o primă încercare de înclinarare a balanţei spre „independenţi“ şi de schimbare a imaginii. O încercare cu bătaie mai lungă. Niciunul dintre numele avansate pentru ministeriatul Muncii nu ar fi produs emoţie sau senzaţia de schimbare. În schimb, intelectualul Lăzăroiu este un asemenea semnal. Ca dovadă, reacţiile ponderat-acre ale opoziţiei. Mai mult, Lăzăroiu vine în sensul mişcării de depolitizare, „fără baroni şi boieri“. Personaj care cunoaşte bine PDL,