Dacă în vremurile noastre directorii instituţiilor se schimbă de la o zi la alta, exista o vreme când aceştia rămâneau zeci de ani în fruntea instituţiilor Pe atunci nu era vorba de niciun sprijin politic, cel puţin nu ca acum, iar profesioniştii erau puţini, dar buni şi statornici pe funcţii. În holul de la intrarea în sediul Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa există un panou pe care sunt trecuţi toţi directorii care s-au perindat la conducerea instituţiei încă de la începuturi, imediat după 1900. Dintre cei 28 de directori înscrişi în cartea istoriei CN APMC, 18 au condus instituţia din 1909 şi până imediat după Revoluţia din 1989, în 1991. Istoria Portului începe încă din antichitate, prima atestare a Portului Tomis fiind secolul VI î.Hr. Abia în 1857 autorităţile turce concesionează construirea portului şi a căii ferate Cernavodă - Constanţa companiei engleze „Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd." Portul Constanţa beneficiază, pentru prima dată, de amenajări şi dotări relativ moderne. După Războiul de Independenţă, în 1878, Dobrogea revine României şi, odată cu aceasta, apar primele preocupări pentru construirea unui port. La 16 octombrie 1896 a avut loc inaugurarea oficială a lucrărilor de construcţie şi modernizare a Portului Constanţa. În piatra de temelie a fost depus, de către Regele Carol I, documentul care consfinţea „întemeierea unui port la ţărmurile vechiului Pont Euxin".

Primul dintre cei care au condus instituţia a fost Ioan Venet, între 1909 şi 1914, urmat de Efrem Lazarovici (1914 - 1918) şi de Laurenţiu Erbiceanu (1918 - 1923). Numele lui Erbiceanu a fost dus mai departe, până în zilele noastre, de inginerul Constantin Erbiceanu, preşedintele Fundaţiei Erbiceanu, nepotul fostului director al CN APMC. Fundaţia a fost înfiinţată în 2009 de către profesorul Neagu Djuvara, preşedinte de onoa