Ieri, 6 iunie, s-au împlinit 24 de ani de la darea în folosinţă în 1987 a pasajului Unirii din Capitală, cu o lungime de 900 de metri dintre care 600 de metri acoperiţi. Lucrările pentru acest pasaj au fost terminate în şase luni. La pasajul Băneasa, construcţie comparabilă cu pasajul Unirii, lucrările au durat mai mult de doi ani.
"La Băneasa marile probleme au fost datorate dezafectării utilităţilor. Foarte multe dintre aceste utilităţi aparţineau mai multor firme, a fost nevoie de timp până s-au făcut redirecţionările sau au fost luate toate aprobările. Au mai fost şi probleme cu anumite soluţii tehnice care nu au fost studiate în prealabil", a explicat Alexandru Dobre, preşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor din Construcţii.
Diferenţa între construcţia din urmă cu doi ani a pasajului Băneasa şi cea din urmă cu 24 de ani a pasajului Unirii este că atunci paşii lucrării au fost planificaţi în detaliu astfel încât să se reducă la minim timpul de construire.
Proiectanţii pasajului Unirii au ales soluţia tehnică a folosirii de materiale prefabricate, construite în fabrici care au fost transportate şi montate pe şantier abia atunci când lucrările preliminare fuseseră deja finalizate.
Autorităţile comuniste au pus proiectarea pasajului în sarcina Institutului de Proiectări pentru Transporturi Auto (IPTANA), iar de construcţie s-a ocupat Ministerul Construcţiilor Industriale alături de un trust de construcţii local.
Pe lângă faptul că lucrările au durat numai şase luni, construcţia pasajului Unirea a fost făcută în condiţii speciale având în vedere că în piaţa Unirii se suprapun mai multe rute de transport.
"A trebuit dezafectate linii de tramvai. Lucrările s-au făcut concomitent cu regularizarea Dâmboviţei, pe deasupra trec autoturismele, sub ruta auto urmează pasajul, mai jos curge râul, iar la ultimul nivel sunt
