Pentru multi romani, viata inseamna doua zile in calendarul fiecarei luni. Cea in care vine postasul cu pensia, pentru a intinde din ea pentru lumina, spinari de pui si cate-un hap, si cea in care ajung la medicul de familie, pentru reteta compensata.
Fara leacuri, problema deficitului bugetar ar fi rezolvata, ar scapa tara de povara unor pensionari fericiti doar deoarece inca reusesc sa-si lege sireturile si nu uita sa stinga gazul.
Dar pofteste de spune asta unui om care nu-si prelungeste calatoria pe pamant cu ajutorul unui hipertensiv, sau care a strans bani destui incat sa aline batranetile parintilor.
Si cu ceilalti ce se intampla?
Medicii de familie au cerut interventia lui Emil Boc in conflictul cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Nu stiu ce-si imagineaza. Sa fie crezuti pe cuvant atunci cand spun ca sunt de buna-credinta? Daca era asa, la intalnirea de ieri, cu reprezentantii furnizorilor si trimisii pacientilor, nu l-ar fi chemat si pe Eugen Nicolaescu, fostul ministru al Sanatatii, care a reusit, din grija pentru electorat, sa-i indemne pe medici sa nu semneze contractul pe 2011.
Nu politica trebuia facuta la respectiva intalnire, ci o citire cu voce tare a juramantului lui Hippocrate, poate isi aduceau aminte care e menirea tamaduitorilor cu diploma pe pamant.
Autoritatile au renuntat, la cerera medicilor, la unele sanctiuni trecute in contract, la impunerea unui plafon pentru prescrierea de medicamente (o sursa buna de bani pentru purtatorii halatelor albe), dar tin cu dintii de reducerea platii per persoana. Si e normal. Pana acum, grosul decontarilor venea pentru medicii care aveau liste nesfarsite cu pacienti, din care mai putin de jumatate treceau pragul cabinetului. Acum, banii au fost redusi, pentru a se acorda o mai mare pondere consultatiilor, ce vor fi platite dublu.