Chiar dacă era în care SUA pompau miliarde de dolari în economiile aliaţilor vulnerabili s-a încheiat de mult, Washingtonul mobilizează acum resursele unor organisme multilaterale pentru a sprijini economiile ţărilor arabe afectate de valul revoluţionar.
Fondul Monetar Internaţional va aloca credite în valoare totală de până la 35 de miliade de dolari ţărilor sărace din Orientul Mijlociu. Banca Mondială va oferi 6 miliarde de dolari Egiptului şi Tunisiei, cu o finanţare adiţională din partea Băncii Africane de dezvoltare. Qatarul a promis 10 miliarde, iar Arabia Saudită 4 miliarde de dolari Egiptului.
Comparativ, preşedintele Obama a promis doar două miliarde de dolari Egiptului, dar conduce eforturile de strângere a fondurilor din spate, scrie James Traub pentru ediţia online a Foreign Policy.
Obiectivul principal al pachetului de ajutorare a economiilor arabe, cunoscut sub numele de Parteneriatul Deauville, este de a asigura că „instabilitatea post-revoluţionară nu va submina procesul de reformă politică, iar coeziunea socială şi stabilitatea macroeconomică vor fi menţinute”.
Atât Egiptul, cât şi Tunisia s-au confruntat cu un exod al turiştilor şi al investitorilor străini. Ca urmare tranziţia spre democraţie este însoţită de o creştere a preţurilor, de o contracţie a economiei şi de o creştere periculoasă a deficitelor. Iar entuziasmul populaţiei faţă de virajul către democraţie s-ar putea diminua serios pe măsură ce lipsurile economice vor fi tot mai acute.
Fondurile alocate de FMI şi de celelalte organisme financiare internaţionale trebuie nu doar să asigure ieşirea din acest cerc vicios, ci mai ales să încurajeze noi reforme. „Aşa cum perspectiva aderării la UE a servit drept stimulent pentru reforme în Europa, la fel perspectiva unei economii moderne şi prospere ar trebui să creeze o puternică forţă reformato
