Cam toată media online a scris azi despre o premieră la nivel național: inaugurarea primei spălătorii sociale. Evident, în București! Despre ce este vorba?
Pe scurt, bucureștenii cu venituri mici (şomeri, pensionari, părinţi singuri, familii numeroase) sau fără adăpost, au de azi acces gratuit la un spațiu dotat cu zece maşini de spălat şi zece uscătoare semiprofesionale. Pe lângă servicii de spălare și uscare, balsam și detergent, ei vor putea să primească și sfaturi în legătură cu igiena personală (!?!) În locația de pe Calea Griviţei 216, a fost, de asemenea, amenajat un loc de joacă pentru copii și inclus în dotări un televizor, pentru ocuparea timpului de așteptare. Ținând cont că spălatul duminica este considerat păcat, programul de funcționare va fi inițial de luni până vineri între orele 8.00 – 16.00, putând fi extins ulterior și sâmbăta.
În spatele proiectului se află un ONG (Asociaţia Portico), Primăria Capitalei (ce va acoperi facturile de apă, energie electrică şi plata chiriei, plus asistență prin DGASMB) și două companii multinaţionale (Unilever și Whirlpool). Plusul de imagine este evident pentru cele din urmă, care au vehiculat azi mesaje gen “lucrurile aparent mici, precum posibilitatea de a păstra igiena familiei, ajută la construirea demnităţii şi decenţei vieţii” sau “ne-am propus să contribuim la îmbunătăţirea calităţii vieţii a peste un miliard de oameni până în anul 2020″. Sorin Oprescu a fost și el prezent la inaugurare, susținând că “grija faţă de oameni este o altă dimensiune a primăriei!”
Lăsând deoparte declarațiile cu iz puternic de promovare de imagine și gust de “lemn”, nu neg că există numeroase persoane care nu au posibilitatea să îşi spele hainele în condiţii civilizate, fie din lipsa banilor, fie din cauza condiţiilor în care locuiesc (fără canalizare, apă curentă sau curent electric). Vă întreb doar ce credeți:
