- Editorial - nr. 796 / 7 Iunie, 2011 S-a scris foarte putin, din motive lesne de inteles, chiar dupa decembrie 1989, despre manifestatiile studentesti anticomuniste, despre greva academica de la Cluj, din anul 1946. Or, adevarul trebuie cunoscut, macar dupa atatia ani. Motivele pentru care acele precipitate evenimente ale anului 1946 au fost (si sunt!) tinute in umbra sunt diverse. Vom incerca sa ridicam un colt al cortinei, patrunzand in involburarile din primavara acelui an dintr-o Romanie a carei situatie se inrautatea din ce in ce mai mult. "Romania nu mai avea Basarabia, iar Transilvania de Nord nu era integrata pe deplin tarii. Sovieticii au controlat aceasta parte de tara printr-un organism creat de ei, numit «Comitetul Consultativ Suprem», pana la 13 martie 1945, cand s-a reintrodus administratia romaneasca”. In plina teroare stalinisto-comunista, "in primavara anului 1946, la Cluj se nastea o miscare studenteasca din revolta si disperarea unor tineri care-si vedeau viitorul inabusit de hidra bolsevica”, dupa "lovitura de stat” de la 23 august 1944. A avut loc si "eliberarea nordului Ardealului de sub dominatia Ungariei”, trupele romane ajungand, la 25 octombrie 1944, "la granita de vest a tarii”. Evenimentele de la Cluj, culminand cu revolta studenteasca din primavara anului 1946, au "radacini adanci in situatia grava din Transilvania dupa Diktatul de la Viena si ocupatia ungureasca”. Statutul nordului Transilvaniei ramanea inca neclar, din cauza imixtiunilor sovietice. "Semnarea, la 12 septembrie 1944, la Moscova, a Conventiei de Armistitiu intre Romania si Puterile Aliate (de fapt, cu URSS) nu a clarificat, in mod absolut, apartenenta Transilvaniei la Romania”, cu toate ca articolele 17 si 19 prevedeau "recunoasterea drepturilor Romaniei asupra Transilvaniei” si "restabilirea administratiei civile romanesti”. De fapt, "dupa ocupatia ungara, Transilvania