După „În ţara Miticilor“ (2007), Ioana Pârvulescu revine asupra contextului epocii scriitorului cu volumul „Lumea ca ziar. A patra putere: CARAGIALE“. Volumul investighează felul în care Caragiale părea „riscant de actual“ contemporanilor săi pentru a afla de ce rezistă opera sa în posteritate.

Iată teza Ioanei Pârvulescu: „Formula lui Caragiale, arta lui poetică, este ziarul. Opera sa comică este scrisă pe hârtie de ziar, alcătuieşte o mare gazetă cu toate defectele presei vremii, adunate laolaltă.

Aşadar: exista o realitate care era deformată în bună măsură de gazetele epocii. Aceste gazete sunt deformate încă o dată, artistic, de Caragiale. Răspunsul la cele două întrebări de plecare, despre rezistenţa operei comice a lui Caragiale şi despre lumea reală contemporană lui, este unul singur: ziarul. Aşa se explică totul. Pe de o parte, ca efemeride, ca «momente», gazetele dau o anume dreptate celor care simţeau în schiţe o actualitate trecătoare; pe de altă parte, ele explică de ce «lumea lui Caragiale», adică modelul real al personajelor lui şi al vieţii lor, era şi, mai ales, nu era la fel ca-n opera lui.

Imediatul e ajustat ziaristic de confraţii gazetari, iar ziaristica e aranjată estetic de Caragiale. Un cititor inteligent, «sănătos şi vesel» nu putea să nu râdă de aceste deformări gazetăreşti; acolo sunt toate relele lumii, acolo se ţinteşte senzaţionalul, acolo vorbesc semidocţii, acolo portretele oamenilor ies mereu strâmb, acolo totul e când prea banal, tocit, când prea dramatic, patetic, inflamat, acolo aparenţa e una şi esenţa alta. Lumea din vremea lui Caragiale este, aşadar, dublu prelucrată: o primă «mistificare» o fac ziariştii epocii, pe a doua o face autorul, cu har şi haz. Îndărătul fiecărei întâmplări şi al fiecărui personaj caragialesc stă un gazetar care pândeşte şi ia notiţe, iar îndărătul fiecărui gazetar stă scriitorul C