În seara de 22 decembrie 1989, comandantul Armatei a III-a îl asigura pe succesorul lui Ceauşescu de sprijinul oltenilor, chiar dacă aceştia nu prea auziseră de Ion Iliescu. Nici în judeţul Dolj nu s-a murit până pe 22 decembrie 1989. Manipulările, diversiunile şi influenţa generalului Dumitru Roşu au schimbat dramatic situaţia.

Sediul Comitetului Judeţean de Partid din Cetatea Băniei s-a numărat, şi el, printre focarele diversioniste din vremea Revoluţiei. Zvonurile alarmiste anunţate la telefoanele operative din clădire sau cele lansate de oamenii adunaţi în faţa clădirii au triat revoluţionarii care apucaseră să „cucerească" Judeţeana de Partid.

Aici, neoficial, la conducere s-a instalat generalul Dumitru Roşu, personaj controversat, apropiat de gruparea Iliescu-Militaru, deşi nu absolvise Academia Militară în URSS, ci în România.

Generalul Roşu preia controlul

Despre generalul Dumitru Roşu, comandantul Armatei a III-a, cu comenduirea la Craiova, se spunea în oraş că-i plac şpriţurile şi femeile frumoase. Mai mult, că în zilele fierbinţi ale Revoluţiei, ar fi trăit o poveste de dragoste la fel de fierbinte cu o tânără profesoară de la ţară, căreia i-a construit o carieră în jurnalism.

Militarii care apărau „Judeţeana“, derutaţi de viteza cu care se schimba puterea

Generalul i-a lăsat comanda locotenent-colonelului Dumitru Cioflină şi, la ora 15.00, a venit la Judeţeană pentru a conduce destinele craiovenilor timp de 30 de zile. Personaj notoriu în Craiova, Roşu a fost bine întâmpinat la Comitet, de unde a supervizat activitatea noii conduceri, a menţinut strâns relaţiile cu Bucureştiul şi s-a asigurat că viaţa în Cetatea Băniei va reintra în normal. Formal, în Craiova, lider al Consiliului Frontului Salvării Naţionale fusese ales un profesor, Marin Nisipeanu. De facto, a condus generalul Dumitru