Dar şi dacă ies, aveţi senzaţia că este climatul mai sănătos? Să luăm numai cazul Breban, dar putem să ne referim şi la altele, vi se pare că este climatul mai bun?

Era normal ca în momentul în care au început să iasă marile dosare, ale unor oameni foarte cunoscuţi, câteodată chiar mari scriitori, să se producă această reacţie. Ea va scădea în intensitate. Este o formă de reacţie la boală, ca o temperatură. Doctorii spun că, atunci când faci temperatură, organismul se apără. E febră mare acum, 40 de grade, dar va scădea.

Tocmai această apărare pe care o vedem că este furibundă, extrem de agresivă şi acuzatoare, surprinde. Ar fi fost de aşteptat la o reacţie morală tocmai din partea acestei categorii.

E vorba de un fenomen fiziologic înspăimântător. Or, fiziologia, şi aceea biologică, şi aceea intelectuală, are părţile ei dezagreabile, nu vreau să le menţionez acum. Asta e! Mi-aduc aminte de un celebru pamflet scris prin anii ´90 de un jurnalist împotriva unui bine cunoscut personaj politic, şi înainte, şi după 1989. E vorba de Vadim Tudor, care era definit în raport cu o anumită fiziologie. Societăţile îşi au fiziologia lor, precum şi indivizii, spunea ziaristul. O idee extraordinară. Reacţia normală, reacţia morală ar fi opusă. Cel mai simplu lucru când ţi se arată un adevăr verificabil şi incontestabil ar fi să spui „da, e adevărat“. Şi de ce ai făcut ce ai făcut? „Am fost slab“, „m-au şantajat“, „mi-a fost frică“, „acum n-aş mai face-o“ sau „nu ştiu dacă n-aş mai face-o“... Totdeauna există explicaţii cât se poate de omeneşti. Nu trebuie să ne ferim de ele, chiar dacă nu totdeauna ele sunt şi justificări acceptabile. Pe mine m-a întrebat lumea: domnule, cum era să rezişti în anii ăia? Răspund, de obicei, că nu era greu în anii ´70–´80, dar nu pot da acelaşi răspuns pentru anii de dinainte, când am avut colegi de facultate arestaţi fiindcă nu l