Evident că puterea, şi mai ales PDL, a făcut un calcul statistic şi pragmatic şi a observat că acum deţine în jur de 80% din posturile alese din administraţie şi acest tip de vot i-ar asigura un procent superior celui de 19-20%, cât au în prezent. Chiar dacă ar valorifica doar 50% din potenţial, ar ajunge la aproape 40%. Dar nu este chiar aşa. În viaţa socială aritmetica are nişte devieri demne de analiză atentă.

Aceste tipuri de legi încearcă să facă sisteme de două partide, unul la putere, altul în opoziţie. Partidele mici argumentează corect de altfel că aria de alegeri se îngustează, că de fapt este o îngustare a democraţiei, pentru că dispar partidele mici şi temele sociale noi, neideologizate. Societatea noastră are nevoie de diversitate, de partide ecologiste, de partide ale comunităţilor, ale tinerilor şi atitudinilor militante contraputere. Este o lege care valorifică, de fapt, prezenţa mică la vot, care încearcă adaptarea scenei politice la prezenţa din ce în se mai mică la vot. Atunci când o propun cei de la putere, ei se gândesc că îi va avantaja, dar nu avantajează, din principiu, decât partidele mari. Cele trei partide mari, PSD, PDL, dar şi PNL, vor fi avantajate. Pe cei de la putere îi avantajează atunci când este prezenţă mică la vot. Acest lucru se întâmplă în centrele mari urbane, cu peste 200.000 de locuitori şi în aceste condiţii sunt avantajaţi cei de la putere, care au ca proiect de păstrat statu-quo-ul. Dar lucrurile nu se vor desfăşura conform dorinţei partidelor mari. Legea poate avea şi un efect pervers pentru cei de la putere, pe care ei nu l-au gândit, în entuziasmul lor: îi face pe cei din opoziţie să-şi unească forţele, să gândească statistic, nu ideologic. Opoziţia şi partidele mici ar putea deveni actori politici mult mai pragmatici. Partidele mici sunt obligate să facă alianţe electorale, coaliţii şi alte lucruri ca să vină