Nu te duci să cumperi roşii într-un magazin de pantofi. Nici ziare de prin super sau mini-marketuri, chiar dacă acolo le (mai) găseşti. In ultimii doi ani au dispărut în România peste o mie de chioşcuri de ziare. Că sînt aşa, că sînt pe dincolo, au tot fost desfiinţate. Şi încă dinainte de această mare operaţiune de lichidare a chioşcurilor de presă, cine s-a tot legat de ziarişti în general, că sînt tonomate, sau pe căprării, că unii lucrează la moguli, că o reporteriţă e „ţigancă împuţită” sau că alta e „păsărică”? Preşedintele de azi al României, în perioada maximei sale popularităţi, cel care, înainte de a-l învinge pe Adrian Năstase în cursa pentru Cotroceni, se jura că va lupta pentru libertatea presei. E drept, nu şi pentru difuzarea ziarelor.
Nu zic că ziarele, cărora le tot scade tirajul, nu sînt şi ele vinovate de ceea ce li se întîmplă, dar dacă n-ai de unde să le cumperi în apropiere, fireşte că nu te duci peste trei străzi şi-o intersecţie după ele. Mai nou chioşcurile de ziare, cîte mai sînt, au devenit un soi de librării pentru colecţiile de cărţi pe care le scot anumite cotidiane.
În Bucureşti, dimineaţa, la metrou, aproape toată lumea ia un ziar care se distribuie gratis, iar seara ia alt ziar care nu costă nimic. Cumpărate sînt tabloidele şi mult sub ele, ziarele de sport, dar nici tabloidele n-au un tiraj de speriat, după cum zice ultimul raport BRAT.
Ipoteza mea e că dincolo de dispariţia chioşcurilor, scăderea tirajelor are legătură şi cu faptul că aproape două milioane din populaţia activă a României au plecat în străinătate. Iar o parte însemnată a celor rămaşi din aceeaşi populaţie activă nu mai citesc presa decît on line. Dacă acest proces va continua, probabil că ziarele-ziare, cîte mai apar, vor fi ţinute în viaţă pînă la campaniile electorale de anul viitor, după care s-ar putea să mai vedem trecînd pe on line cotidian