Levai Jozsef fabrică manual, la comandă, exclusiv din piele naturală, articole care mai de care mai uluitoare. Din mâna meşteşugarului au ieşit până acum sute de obiecte unicat, expuse în ţară şi peste hotare.
„Meseria e brăţară de aur. Vorba asta pentru mine a fost mai mult decât un proverb, am încercat să fac bine orice am făcut în viaţă, chiar dacă uneori n-a fost uşor”, spune sătmăreanul Levai Jozsef, unul dintre puţinii meşteşugari ai pielii rămaşi în Transilvania.
De la lucruri simple, precum curele sau poşete, meşteşugarul a trecut, odată cu vremea şi experienţa acumulată, la obiecte din ce în ce mai complicate. Şei fără schelet pentru călărie, genţi pentru dame cu imprimeuri etno, cu caracter tradiţional, cusute manual sau împletite, nicio provocare nu pare prea mare pentru sătmăreanul care şi-a ridicat meseria la rang de artă. „Munca e o chestiune de mândrie pentru mine, aşa că am încercat să mă specializez cât mai mult. Dacă e piele, pot face orice”, spune Levai.
Din mâna sa au ieşit obiecte apreciate la expoziţiile internaţionale de profil la care a participat, o mare parte dintre ele desfăşurate în Ungaria. „Nu fac ceea ce fac pentru premii, eu sunt un meseriaş la fel ca oricare altul. Lucrez la comandă, iau bani pe ceea ce fac şi trăiesc din asta. Nimic mai mult”, spune cu modestie sătmăreanul.
A făcut mai multe harnaşamente şi o şa pentru călărie, pe care a creat-o pentru un client maghiar, cu imprimeuri inspirate din motivele folclorice ale zonei oraşului Hortobágy (Ungaria). „Am lucrat mai bine de o săptămână pentru a termina şaua, a fost o lucrare care m-a inspirat. Şeile se numără printre favoritele mele. Primesc comenzi multe pentru ele, şi din ţară, şi din străinătate, aşa că îmi place foarte mult să lucrez la ele. Produsul finit e mare, iar detaliile se văd foarte bine, o şa dă măsura talentului unui pielar”, explică
