Există viaţă în Valea Jiului şi după întunericul galeriilor miniere. Doi oameni au dovedit asta, construindu-şi singuri noi destine: un fost miner s-a transformat în profesor de arte plastice şi un cioban a devenit student la Topografie.

Case din lemn, simple, în Cimpa. Aşa e obiceiul la momârlani, să aibă casele fără înflorituri. La fel le sunt şi costumele populare, în alb şi negru. Ne strecurăm pe uliţele din lut, înguste, pe care o maşină abia poate să încapă. Ajungem pe o coamă. Jos, departe, oraşul. În mijlocul lui, construcţiile mohorâte ale exploatării miniere. Din adâncul pământului se aud zgomote înfundate, semn că încă se lucrează. Cei care n-au fost până acum în Vale ar spune că aici totul e cenuşiu, de la cărbune. Dar cenuşiul pare să fi rămas azi doar în sufletele oamenilor. Lăsăm maşina în faţa unei porţi şi ne urmăm drumul prin iarba botezată de rouă.

Am sunat pe telefonul mobil, să vedem unde anume este interlocutorul nostru. Mai sus, pe deal, cu oile lui. Traversăm garduri din nuiele, câteva pârâiaşe. Până când ne simt câinii. Dau să se repeadă la noi. Dar, de sus, un şuierat scurt îi potoleşte pe loc. Stăpânul le-a „comunicat" că suntem prieteni. Şi câinii, în frunte cu cel mai mare, Pintea, ne-au lăsat să ne apropiem de turmă. Un bărbat tânăr, solid, se ridică. Tocmai ce terminase de muls oile. Laptele joacă în găleţile legănate de ciobani, pe drumul de întoarcere. Facem cunoştinţă cu Gheorghe Grecea, student la Universitatea din Petroşani. Ne-am grăbit să ştim dacă vrea să fie miner. „Specializarea mea e topografia. Asta e de viitor", ne răspunde el, zâmbind.

Stăpân de munte la 21 de ani

A venit timpul să adune cele 100 de oi pe care le are. Le duce mai aproape de sat. Cu trei ani în urmă a terminat liceul, îşi începe el povestea. A stat un an acasă. Atunci s-a apucat de oierit. Pe urmă a dat la facultate. Studentul este