De la scandalul cu palma lui Traian Basescu, ce ar fi fost aplicata unui copil in campania electorala din 2004, finalizat in pixelul albastru, in "Rusine Dinu Patriciu!" si un juramant ca nu a lovit copilul cu pumnul nici in fata, nici in plex, negarea evidentelor si a realitatii a devenit o adevarata tehnica de succes a actualilor guvernanti.
Dupa ce au vazut ca, daca aplica metodic si sistematic aceasta strategie, rezultatele nu vor intarzia sa apara, negarea realitatii a ajuns program politic.
Asa am vazut-o, de exemplu, pe Elena Udrea spunand ca nu mai stie daca ea a sunat sau nu la un post de radio, sub anonimat, dupa ce o tara intreaga auzise vocea ministrului cum lauda activitatea presedintelui.
Folosind aceeasi tehnica, tot Elena Udrea le explica pensionarilor, imediat dupa introducerea impozitului pe pensii, ca de fapt ei au castigat, nu au pierdut nimic.
Emil Boc este cel mai consecvent politician in eludarea realitatii. Dupa taieri de salarii, dupa cresterea taxelor si impozitelor, domnia sa refuza sa admita ca romanii traiesc tot mai prost.
In ciuda datelor si a evidentelor, oricat de multi ar fi cei nemultumiti si impotriva tuturor sondajelor de opinie, singura lozinca a reprezentantilor Puterii, trambitata cu fiecare ocazie, ramane teza ca televiziunile mint. Si nu doar ele. Oricine critica Puterea bate campii, manipuleaza si dezinformeaza.
Mi-l aduc aminte pe un fruntas pedelist care se jura ca isi vazuse o colega de partid in Parlament, desi ea insasi tocmai declarase pe acelasi post ca se afla in alta localitate. Chiar si dupa aceasta interventie, omul refuza sa admita adevarul.
Cel mai nou exemplu - ministrul Educatiei. Apare informatia ca sase membri ai Congresului SUA cer Parlamentului roman sa modifice Legea Educatiei Nationale, pentru ca "este in detrimentul auton
