Sergiu Buş (18 ani) i-a luat-o înainte fratelui mai mare şi acucerit titlul cu CFR, în 2010. După un an, Laurenţiu (23 de ani) aieşit şi el campion cu Oţelul. Ieri şi-au amintit amândoi decopilărie şi au jucat desculţi pe terenul din faţa blocului, subprivirile admirative ale vecinilor.

În vacanţele de vară, familia Buş se reuneşte în casa unde aucopilărit doi dintre jucătorii importanţi ai Ligii I. Sergiu, ajunstitular la CFR, stă pe bancă în părculeţul din faţa blocului. Îlaşteaptă pe Laurenţiu, omul momentului în familie, după ce a luattitlul cu Oţelul. Sunt din nou împreună în spaţiul de joacă dintreblocuri, acolo unde au învăţat prima preluare, primul dribling,primul şut. "Nu era nici tobogan, nici leagăn. Erau doar omasă de tenis şi un teren pe care jucam fotbal. Eram aici de cândieşeam de la şcoală până seara la 10:00", îşi aminteşteLaurenţiu, completat de Sergiu:

"Mâncam corcoduşe şi mere ca să nu ni se facă foame şi sărămânem mai mult la joacă". Între timp, un vecin iese lageam şi strigă la Laurenţiu: "Campionule, eşti acasă? Săştiţi că eram mai bun ca ei când eram copii şi jucamaici".

Sergiu: "Laurenţiu mă mai bătea"

Laurenţiu: "Sergiu era gras când era mic"

Cei doi decid să schimbe câteva pase, ca în vremurile bune. De dataaceasta îmbracă fiecare propriul tricou de campion. "Al meu e mainou", spune Laurenţiu. "Eu am câştigat şi Cupa, şiSupercupa", îi răspunde fratele mai mic. Mingea bătută înfaţa blocului le trezeşte alte amintiri. "De zece ani n-ammai stat în parcul ăsta! Mi-am spart capul de două ori aici. PeSergiu îl puneam în poartă, pentru că era cel mai mic. Aşa e«Grasule»? Era gras. Nu-i vedeai nasul, aşa era de gras",spune, râzând, Laurenţiu, completat din nou de Sergiu. "Mă temeamsă nu-mi rupă mâna când trăgea la poartă. Eu nu i-am pus nicioporeclă, pentru că mă bătea. Îmi mai dădea câte un şut