Acum o sută de ani atunci când vorbeai despre oameni putred de bogaţi în minte îţi răsăreau firesc câteva nume: Rockefeller, Ford, Carnegie. Acum când dragonul chinezesc ameninţă supremaţia economică a Washingtonului, nume precum Zong, Dai şi Liu devin adevărate referinţe ale lumii celor fabulos de bogaţi.
În urmă cu 30 de ani Partidul Comunist Chinez îi caracteriza pe antreprenori ca fiind "comercianţi care înşeală, delapidează, mituiesc şi evită taxele". După moartea lui Mao, Deng Xiaoping a declarat "a devi bogat este fabulos", iar China a intrat în era capitalismului.
Însuşi Karl Marx avea o slăbiciune pentru antreprenori, numindu-i "capitaliştii benigni".
Potrivit BBC, o mare parte dintre super-bogaţii Chinei s-au ridicat dintr-o sărăcie lucie, acel gen de sărăcie în care există permanent griji privind asigurarea hranei pentru ziua de mâine şi în care fiecare zi însemna muncă istovitoare.
Acum, după ce şi-au construit adevărate imperii financiare şi după ce au strâns averi pot fi împărţiţi în câteva categorii în funcţie de atitudinea lor faţă de bani şi lux.
Primii sunt tradiţionaliştii, întruchipaţi de Zong Qinghou, şeful companiei de băuturi recoritoare şi haine Wahaha. Acesta a declarat că şi acum trăieşte cu 20 de dolari pe zi. Nu e de mirare atunci că este considerat unul dintre cei mai bogaţi oameni din China.
Al doilea grup este reprezentat de aşa numiţii "noi aristocraţi". În această categorie poate fi inclus Dai Zhikang, un dezvoltator imobiliar de circa 40 de ani. Acesta şi-a petrecut primii ani din viaţă având grijă de porci şi de vaci în provincia Jiangsu.
Ambele categorii se diferenţiază de oligarhii ruşi prin faptul că nu-şi etalează opulenţa, ci preferă să cumpere artă, să călătorească, să cumpere proprietăţi peste tot în lume şi să-şi trimită copiii să studieze la cele mai bune şcoli din lume. @N_P
