O dată la trei-patru luni, vreme de câteva minute sau ore (depinde de timpul pe care îl avem fiecare la dispoziţie), stau de poveşti pe messenger cu prietenul meu olandez. Ne cunoaştem de mai bine de un deceniu şi, cu toate diferenţele culturale, de mentalitate şi lingvistice, pot declara cu mâna pe inimă că e unul dintre oamenii cu care mă înţeleg cel mai bine şi pe care mă pot baza atunci când îmi este al naibii de greu.
Chiar dacă nu vorbim câteva luni bune, discuţiile cu el curg firesc şi fără sincoape, ca şi când ultima oară ne-am fi văzut ieri, la cafea. Ultima conversaţie am avut-o ieri dimineaţă şi, după ce am bătut câmpii cu graţie pe chestii de jobul meu şi copiii lui (ciudată combinaţie), au urmat replicile de mai jos: my Dutch friend: What makes you happy? me: love my Dutch friend: Love makes people unhappy. Highly overrated me: I don’t agree with that my Dutch friend: Love is a book. It starts and it ends. Books are nice, but don’t build your life upon them. You should make you happy. And you read a book every once in a while, maybe the same book a couple of times
***
De ce am adus subiectul ăsta pe tapet? Pentru că, mai spre seară, în timp ce mă îndreptam spre casă, m-am întrebat dacă chiar mai este şi altceva în afară de dragoste care să mă facă să simt fericită. Şi am realizat că nu prea pot bifa acel “altceva”. Restul chestiilor care îmi plac îmi dau mai degrabă o stare de bine, nu de fericire. Nu ştiu dacă asta e o stare normală sau am eu o problemă. Aşa că vin şi vă întreb: pe voi ce anume vă face fericiţi? Şi cât de des se întâmplă să fiţi fericiţi, în fapt? Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
O dată la trei-patru luni, vreme de câteva minute sau ore (depinde de timpul pe care îl avem fiecare la dispoziţie), stau de poveşti pe messenger cu prietenul meu olandez. Ne cunoaştem de mai bine de un deceniu şi, cu toate difere
