Nu m-aş fi aşteptat să văd Parlamentul, Palatul Victoria şi Preşedinţia mutându-se la Sibiu pentru zece zile de festival de teatru, însă ceva feţe ar fi putut fi recunoscute în public. Cu trei excepţii, ele au lipsit cu desăvârşire. Veţi spune că e mai bine aşa. Nu e.
În cele patru zile petrecute la Sibiu m-am intersectat cu patru dintre ei, la piese, concerte, lansări de carte sau conferinţe. Mi-am întrebat colegii din presă locală dacă i-au văzut în restul timpului pe ceilalţi. Nici pomeneală. Au lipsit cu desăvârşire.
Niciun senator, niciun deputat, niciun ministru, vai! domnule Kelemen nu cumva să vă fi deranjat!, Cotroceniul care patronează evenimentul nici măcar nu are trecută cultura între sarcinile consilierilor prezidenţiali, aşa că de unde naiba să ceri, stimate domnule Cindrea de la PSD, în locul pozei lui Victor Ponta din vitrina sediului PSD, mai bine puneaţi afişul Festivalului, iar domnule ministru al Economiei, Ion Ariton, dacă la conferinţa aia de presă de vineri vă scăpa altceva decât măreţele realizări ale guvernului Boc, sutele de mii de contracte de muncă nou încheiate, cât de bine o ducem acum că am ieşit din recesiune, sau cum nu aveţi nimic de împărţit cu Raluca Turcan şi nici bileţele nu aţi văzut la convenţia PDL, mult prea stimate şi iubite domnul Mircea Cazan, care vă făceaţi campanie în 2008 pe panourile publicitare ale Radiocomunicaţii SA unde eraţi şef…
Veţi spune că e mai bine aşa. Că mai bine au stat acasă, decât să pozeze de dragul publicului. Nu şi atunci când vă gândiţi că aceşti oameni sunt cei care decid, votează bugete. Atunci când creatorul Festivalului, Constantin Chiriac, spune că politicienii ar trebui să preseze Comisia Europeană să acorde cofinanţări la fel de mari procentual culturii precum cele din energie etc, acesta trebuie să ia în calcul alergia pe care o au atât de mulţi politicieni la artă. Ş
