„România a stabilit un program generos de certificate verzi prin care îşi doreşte promovarea energiei regenerabile. Stimulentele sunt foarte generoase, incluzând 110 euro/MWh pentru vânt, plus un venit din vânzarea energiei pe piaţă, până la un total de 150-160 euro/MWh, dacă se ia în calcul un preţ al energiei de circa 40-50 euro/MWh.
Această sumă este cu peste 50% deasupra preţului mediu de sprijin la nivel european, care este de circa 90 euro/MWh, prin intermediul sistemului de tarife fixe (feed in tariffs) unde producătorii nu mai câştigă venituri suplimentare din vânzarea energiei pe piaţă". Aceste aprecieri - care relevă perplexanta dărnicie neeuropeană a României faţă investitorii străini (căci români nu există) în domeniul energiei renegerabile - nu aparţin cumva vreunui român, demnitar ori analist, cu porniri naţional-comuniste sau cu mintea răvăşită de rătăciri despre interesele sau soarta ţării, ci unui raport oficial al Băncii Mondiale, adică demolatorul industriei şi agriculturii româneşti, dezmembratorul sistemului energetic şi reţelei naţionale de căi ferate, toate în numele balivernei despre eficienţa privatizării către investitori străini, dar de fapt pentru a face loc gratis în România aşa-zişilor „globalizatori" din ţările vestice.
Indicaţiile şi recomandările - de fapt comenzile - Băncii Mondiale au fost, din păcate, urmate cu sfinţenie în România şi ţara a dat industria la fier vechi, a rămas fără agricultură, iar starea din sistemele de căi ferate şi energetic este dramatică. Totuşi, Banca Mondială însăşi se arată, după cum se vede, siderată de ceea ce numeşte eufemistic „generozitatea" României faţă de investitorii străini în energie regenerabilă. Să fi ajuns subit Banca Mondială să moară de dragul României?! Evident, nu.
Cunoscând însă situaţia gravă în care a fost adus sistemul energetic românesc şi pericolul mortal la car
