Spre deosebire de alte ţări europene, la noi, ele nu pot asista o naştere naturală fără a fi sub coordonarea unui medic. Naşterile la domiciliu, asistate doar de moaşe, nu sunt posibile la noi, pentru că nu avem deocamdată criteriile care să permită profesarea independentă.
Teoretic, atribuţiile unei moaşe nu se deosebesc la noi în ţară de cele ale moaşelor din alte ţări europene. Activitatea moaşei este reglementată de Ordonanţa 144/2008, art. 7, care a fost necesară pentru alinierea la reglementările europene odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.
Potrivit acestei ordonanţe, moaşele îşi pot practica meseria independent, fără a fi asistate de un medic obstetrician. Pe hârtie, o moaşă ar trebui să asiste gravidele în timpul sarcinii, în timpul travaliului şi după naştere. În realitate însă, atribuţiile moaşelor sunt mult mai restrânse, mai ales în mediul urban. „În spitale, ele lucrează în echipă, sub coordonarea unui medic obstetrician, şi nu independent", spune Mircea Timofte, preşedintele Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
În multe dintre ţările europene, naşterile asistate numai de o moaşă fie la domiciliu (cele naturale, fără complicaţii), fie în centre speciale de naşteri sunt o practică foarte des întâlnită. Mai mult, competenţele moaşelor nu se limitează la naşterea propriu-zisă. Ele urmăresc evoluţia sarcinii şi, în cazul în care sesizează probleme, trimit gravida la un medic obstetrician, pregătesc fizic şi psihic viitoarea mamă. Monitorizarea gravidei de către moaşă continuă şi după naştere, aceasta primind indicaţii referitoare la alăptare şi la îngrijirea bebeluşului. El este observat tot de moaşă în primele şase luni de viaţă.
„Moaşele din România ar trebui să beneficieze de aceleaşi drepturi ca moaşele din celelalte ţări europene. În sala de naşteri, noi su