- Comentariu - nr. 797 / 8 Iunie, 2011 "Poate e mai nimerit sa-mi dau singur raspuns la intrebarile care ma framanta, fara sa astept ca cineva anume sa ma lamureasca. Cu toate acestea as vrea sa se faca publice cateva dintre nelamuririle mele existentiale, care tin mai degraba de nepriceperea mea de-a vedea lumea cum este prezentata seara de seara la televizor. Eu nu pot crede ca societatea romaneasca a ajuns intr-un asemenea hal de pervertire si de ignoranta incat sa nu vada, cel putin cu coada ochiului, faptul ca ne prabusim intr-o stare de letargie fara sansa de a mai scapa vreodata. Statul roman, prin reprezentantii lui de cea mai inalta probitate si competenta, a ajuns vasal al forurilor financiare mondiale, cu sumbra perspectiva ca datoriile sa nu fie platite nici de stra-stranepotii nostri. Pentru ce? Evident, raspunsul este invariabil: Ca sa traim bine!” Asa incepe epistola unui distins dascal dintr-o comuna din Campia Transilvaniei si am crezut de cuviinta sa fac publice parerile si asertiunile domniei sale, cu privire la situatia in care se afla, dupa 32 de ani de munca la catedra si dupa o viata de om pusa in slujba comunitatii. "M-am casatorit destul de tarziu, cuprins de dorinta de a face cinste comunitatii care m-a adoptat si prins in treburi care numai ale mele nu erau. Le-am facut cu seninatate si fara regret, dar am ajuns la o raspantie peste care mi-e dificil sa trec. Sunt casatorit cu o unguroaica si avem doi copii care, in virtutea unor intamplari, in acest an termina amandoi liceul si doresc sa se inscrie la Medicina la Targu-Mures. Pana aici toate bune si frumoase, numai ca se spune in presa ca, din acest an, Universitatea de Medicina si Farmacie se va desparti in doua. Nu-mi dau seama cui ii foloseste, dar ma intreb ce sa fac cu copiii mei? Unul se tine roman, iar celalalt maghiar, unul vrea la sectia maghiara, iar celalalt la sectia romana.