Ursul Po si prietenii lui se intorc in 3D si se razbuna lovind dusmanul cu muchia pacii interioare. Dupa ce in 2008 devenea maestru kung-fu, Po incepe filmul de fata muncind fara succes sa atinga pacea interioara si nereusind pentru ca nu s-a impacat cu trecutul. De fapt, nici nu-l stie. Ar fi cam ciudat ca gascanul Mr.Ping sa fie chiar tatal lui, nu?

Din fericire, asa cum se intampla si in viata, soarta il ajuta pe durduliul panda sa-si limpezeasca nelamuririle, servindu-i un indiciu. In cursul unei confruntari cu lupii, unde Po si „Cei cinci furiosi” au fost trimisi de maestrul Shifu, Po vede pe costumul unui lup un semn in alb si rosu care i se pare cunoscut.

Il roaga pe tatal sau adoptiv, gascanul Ping, sa ii dea mai multe amanunte despre cum l-a gasit, dar acesta - in afara de faptul ca l-a descoperit intr-o ladita cu ridichi (si ca l-a umflat de atunci cu mancare gatita) - nu are a-i spune.

„Intamplator”, evenimentele ce vor urma il aduc pe Po fata in fata cu trecutul, adica exact cu ce are de rezolvat. Cand Lordul Shen, paunul cu ochi searbezi si pene ascutite ca niste cutite, planuieste sa cucereasca intreaga China cu ajutorul noii sale inventii, un tun care arunca in derizoriu kung-fu-ul, Po si prietenii sai – Tigresa, Vipera, Maimuta, Calugarita si Cocorul - pleaca la lupta.

Iar confruntarea in etape cu diabolicul paun il va face pe Po sa inteleaga ce s-a intamplat cu el in trecut, cand era pui si traia cu ceilalti ursi panda, si astfel sa atinga pacea interioara. (Maestrul Shifu, care pana atunci se chinuise sa-l cizeleze ii va spune la final oftand, dar fara rautate: „Asa tanar si deja atingi pacea interioara?”)

„Kung-fu Panda 2” e la fel de simpatic asa cum era si prima parte, desi are poate mai putin umor (sau ni se pare din pricina ca elementul surpriza s-a epuizat.).

3D-ul i-a stimulat