- Politic - nr. 798 / 9 Iunie, 2011 Nu vreau sa amintesc aici practicile penibile si totalmente intristatoare prin care politicienii cu care am fost daruiti au distrus, in doua decenii, totul. Continui cu amintirea stenica: Festivalul s-a incheiat cu brio. Romanii erau mandri, iar Ludi, organizatorul editiei care ar fi trebuit sa esueze, era aplaudat la o si mai mare scena deschisa decat oricare alta pe care traise momentele de glorie ale vocii lui minunate. Acum erau momentele de glorie ale descoperirii meritelor lui de daruit manager si om de initiativa al actului cultural. Si minunea conceptuala s-a produs. Duhul Sfant s-a coborat asupra tuturor controversatelor sau necontroversatelor figuri din CPUN, care era atunci Parlamentul, si, la o remaniere guvernamentala, ei si-au spus, intr-un gand bun de inspiratie meritocratica: "Daca Spiess a facut minuni cu Festivalul, de ce sa nu-l facem ministru al Culturii, ca sa-si continue actele de daruire si initiativa pe care le-a demonstrat?!”… Ei bine, chiar daca de atunci nu am mai intalnit niciodata in merit, asta ma unge pe suflet si imi spune ca nu totul e pierdut; ca un conclav de oameni care decid – respectiv chiar electoratul, daca este daruit cu vointa politica a sinceritatii de intentie – poate alege pe merit si poate lua decizii de adevarat interes national si nu de meschin interes personal sau de grup. Asta este meritocratia: sa-l alegi pe om dupa merit si sa pui stavila dedesubturilor mafiote sustinute doar de populism, demagogie si bani nespalati, stiind bine ca numai astfel asiguri progresul la nivel national. Dar, pentru asta, este nevoie de o constiinta civic-politica, tot la nivel national. In felul acesta, prin respectul reciproc intre persoane, intre drepturile lor si in egalitatea lor de sanse, comportamentul corect fata de ceilalti devenind o indatorire civica, democratia nu mai ramane formala si dema