În loc de supersonice sau avioane de linie, aviatorii utilitari au ales să nimicească gângăniile de pe tarlale. În loc de gloanţe şi stewardese, ei fac menaj cu străvechile AN 2-uri ruseşti. Sursa: CODRIN PRISECARU

Au cu toţii aceeaşi meserie şi câştigă bani buni. Unii dintre ei, la terminarea serviciului, îşi beau cafeaua pe Champs Elysees în compania unor femei frumoase, iar alţii povestesc la popota ofiţerilor ce isprăvi au mai făcut la zece mii de metri în aer. Cei din a treia categorie se şterg de transpiraţie şi de praf şi beau o bere prin te miri ce bodegă sătească, din vreun sat aruncat în mijlocul unei câmpii.

Primii sunt piloţii de linie care zboară pe Boeinguri sau Airbusuri, ăilalţi aviatorii militari de pe supersonice, iar ultimii sunt zburătorii de pe veteranele AN 2- uri, din aviaţia utilitară. "Tractoriştii" văzduhului. De cum iese colţul grâului şi până toamna târziu, piloţii utilitari se luptă cu miliarde de inamici. Duşmanii pe care îi "mitraliază" zilnic sunt gândacii de Colorado, ploşniţele de grâu, afidele, coropişniţele şi tot felul de alte lighioane care distrug culturile.

În picaj, la lupta cu gângăniile

Când o ia din loc bătrânul Antonov 2, zici că se destramă din toate bucşele şi şuruburile. În carlingă abia de te auzi cu pilotul care stă cu mâinile pe manşa care tremură de zici că se rupe. Geamurile sunt închise din două motive. Unu, că răceşte pilotul, doi, că rişti să inhalezi insecticidele pe care le împrăştie pe câmp. Decolarea, deşi de pe un teren pe care ţi-ar fi greu şi cu o căruţă, e lină. Rulează cu 60 la oră, se ridică roata din pupa, mai merge aşa câteva zeci de metri, ambalează motorul. Vechitura zici că se rupe sub tine, faci repede o cruce că, deodată, eşti în aer. La propriu.

Când spui că totul e OK, la vreo cinşpe metri deasupra solului, Doru Pop, pilotul AN