Nick Mancuso este un actor italo-canadiano-american cunoscut mai ales pentru filmele de „bătaie" în care a jucat alături de cei mai faimoşi bătăuşi ai lumii. De curând, el a fost la Timişoara unde a prezentat un impresionant one man show: „Dumnezeu e un gangster" care a arătat publicului un cu totul alt artist.
Spectacolul dvs este un one-man show în toate privinţele: aţi jucat, aţi regizat şi, mai mult decât atât, aţi scris textul. Faceţi des astfel de show-uri totale?
Nick Mancuso: Am mai scris şi în trecut, dar mai mult poezie. În ultimii ani am început să-mi scriu textele de scenă şi când Alexander Hausvater, pe care îl ştiu de câţiva ani, m-a invitat la Timişoara am decis să scriu o piesă special pentru acest eveniment şi în numai 10 zile am pus pe hârtie „Dumnezeu e un gangster". Nu sunt un dramaturg oficial, dar mai am timp să ajung.
Lumea vă ştie din rolurile dvs de bărbat dur, dar de data asta jucaţi cu totul altceva.
N.M: Da, joc un bătrân nebun, fără adăpost, care se crede Dumnezeu. Şi, cine ştie, poate chiar este.
După 40 de ani în care aţi întruchipat în special bătăuşi, de unde aţi mai avut atâtea resurse de fragilitate câte puneţi în joc în acest spectacol?
N.M: Eu în realitate sunt un bărbat sentimental, un italian care lăcrimează la cântecele de dragoste. Dar aşa se petrec lucrurile odată intrat în malaxorul hollywoodian. Ţi se pune o etichetă pe frunte şi cu aia rămâi toată viaţa. Dacă eşti frumuşel joci numai frumuşei, dacă ai faţă de bărbat dur îl joci pe ticălos. Sunt cinci etape în cariera unui actor de Hollywood şi eu, în cei 40 de ani de profesie, am trecut prin toate. Mai întâi joci bărbatul îndrăgostit sau după care mor gagicile. Asta te ţine maxim 10 ani. La mine, a funcţionat doar cinci ani. Apoi urmează eroul. Chestia asta poate ţine ceva mai mult. Faza a treia e cea în care-l joci pe ticălos. Personaj