De ce sîntem obligaţi să mergem cu cardul cu RATB. Un protest scris de Vasile Ernu. În spate, o mică-mare afacere tip monopol, un abuz pe faţă la care ar trebui să reacţionăm. Textul integral e pe criticatac.

Începînd din data de 8 iunie 2011 anunţ oficial că nu voi mai plăti bilet la RATB (Regia Autonomă de Transport Bucureşti) pentru călătoriile cu transportul în comun. O fac ca formă de protest şi îndemn pe toţi locuitorii Bucureştiului şi oaspeţii capitalei să facă la fel. Şi asta nu pentru că nu respect regulile şi legile acestei ţări ci pentru că cred cu convingere că trebuie să găsim o formă de protest pentru abuzurile care se fac de diverse instituţii, iar în cazul dat de neruşinarea cu care-şi tratează RATB clienţii. Explic cauzele protestului meu.

Călătoresc în mare parte cu RATB-ul de cînd m-am mutat în Bucureşti. Îmi achit conştiincios călătoria chiar dacă în staţiile din zona în care locuiesc nu am casă de bilete. Mi le procur din timp. De ceva vreme văd că nu se mai prea găsesc bilete de hîrtie, de 1 sau 2 călătorii. Recent am fost vizitat de cîţiva prieteni din ţară şi-mi spun şi ei că nu se mai găsesc deloc bilete de 1 sau 2 călătorii în Bucureşti. Am mers să verific să aflu ce se întîmplă. Mi se răspunde senin: RATB nu mai pune la dispoziţie călătorilor bilete de 1 sau 2 călătorii ci doar cartelă magnetică care costă minim 6 lei. Rămîn siderat. Şi dacă vreau să călătoresc o singură dată? Nu contează: trebuie să plătesc aproximativ 1,5 euro. Caut răspunsul la această escrocherie de proporţii şi pe alte surse.

Citesc în Romania libera un text scris de jurnalistul Şerban Buşcu care explică culisele acestei afaceri: “Bucureştiul este singura capitală europeană unde nu mai există bilete de hârtie pentru transportul în comun. Introducerea plăţilor electronice pe autobuze aduce unei firme private zeci de milioane de euro. @