La Gala de deschidere a TIFF 2011, Mihai Chirilov a recunoscut că nu s-a aşteptat ca un proiect discutat cu Tudor Giurgiu la o bere să se transforme în doar zece ani într-un Everest al cinematografiei româneşti. La ediţie aniversară am invitat câteva persoane, strâns legate de festival, să ne vorbească despre TIFF. Vă mai amintiţi prima ediţie a TIFF-ului? În 2002 s-au acordat patru premii. Până la cea de-a zecea ediţie, categoriile s-au înmulţit (sunt acordate peste 20 de premii), mai multe instituţii, posturi de televiziune şi companii s-au alăturat organizatorilor şi i-au susţinut tot mai mult, cu fiecare ediţie. Dar să nu uităm invitaţii, tot mai mulţi şi mai importanţi de la an la an. Pentru regizorii români, este o bucurie să participe la TIFF, dar mai multe citiţi în interviurile de mai jos. Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Constantin Popescu (singurul regizor român aflat în competiţia oficială anul acesta, cu filmul „Principii de viaţă") şi Carmen Harabagiu (Country Manager HBO România) au acceptat propunerea noastră de a ne vorbi despre ce le place cel mai mult la TIFF, cum găsesc ei acest festival şi cum şi-l imaginează peste alţi zece ani.

Corneliu Porumboiu

Aţi urmărit competiţiile de la TIFF?

O singură dată am fost în juriu şi atunci am văzut toate filmele din competiţie. Dar, de obicei, am mers cu filmele mele, aşa că până în prezent am participat la cinci ediţii. Prima dată am fost în 2004 cu două scurtmetraje, în 2006 cu „A fost sau n-a fost", după care am fost în juriu, apoi în 2009 cu „Poliţist, adjectiv", iar anul trecut am ajuns la Cluj pentru o masă rotundă.

Cum vi se pare TIFF-ul?

E cel mai important festival din România, are deja publicul lui. La Cluj s-a format un public deosebit, cel puţin pentru filmele mele. Nu degeaba la Cluj, din câte ştiu eu, numărul spectatorilor e egal cu cel din toată România