În următoarele zile va apărea în librăriile franceze volumul doi al memoriilor fostului preşedinte conservator francez, Jacques Chirac. Principalele publicaţii din Franţa prezintă deja extrase din această voluminoasă lucrare (624 de pagini). Dacă cititorul nu va găsi prea multe dezvăluiri, el va putea în schimb aprecia puţina indulgenţă pe care o are Chirac faţă de succesorul său, Nicolas Sarkozy.

Intitulat "Timpul prezidenţial", acest al doilea şi ultim volum al memoriilor lui Jacques Chirac revine asupra celor 12 ani petrecuţi de respectivul la Palatul Elysée, adică în cea mai înaltă funcţie a statului francez.

Noul volum se deosebeşte clar de primul, în care nu se găsea nicio critică adusă succesorului său. Eminamente politică, această a doua carte de memorii permite cititorului să aprecieze o serie de "portrete" făcute de Chirac fie omologilor săi, fie anturajului său politic.

Critici pentru Jospin, Bush şi Sarkozy

Premierul socialist, Lionel Jospin, preşedintele american, George Bush, dar mai ales actualul şef de stat francez, Nicolas Sarkozy sunt ţinta unor critici mai mult sau mai puţin acerbe.

Despre succesorul său la şefia statului, adică despre Sarkozy, Chirac care i-a fost mentor în politică şi foarte apropiat scrie astfel: "nervos, impetuos (energic), debordând de ambiţie, Sarkozy e sigur de tot şi mai ales de sine". Ghicind deîndată ce ajunsese în postul de ministru de Interne ambiţiile prezidenţiale ale lui Nicolas Sarkozy, memoralistul afirmă că a refuzat să intre într-un raport de forţe cu respectivul, cu toate că Sarkozy nu-şi dorea decât asta. "Am estimat că acest lucru nu putea fi decât nefast pentru instituţiile noastre", observă Chirac.

Un şef de stat care nu împărtăşea în plus deloc cu cel care-i va prelua ştafeta, viziunea despre Franţa, motiv pentru care Jacques Chirac va refuza să-l numească