"Soluţia e să vin eu la Steaua. Echipa scapă de probleme dacă mă pune Gigi Becali antrenor. Mergem şi în Liga Campionilor". Declaraţia este din 2009 şi îi aparţine lui Ionuţ Popa. Evident, declaraţia este mai mult o glumă, şi poate şi articolul de faţă este ceva asemănător.

Totuşi, să stăm să analizăm un pic situaţia. De-a lungul ultimilor ani, de fiecare dată când un antrenor părăsea Steaua, începând cu sosirea lui Zenga, nu existau mari probleme privind numirea unuia nou. Dincolo de numele Stelei şi tentaţia de a veni la această echipă, exista undeva, în mentalul colectiv dacă nu şi scrisă, o listă de foşti jucători la Steaua dornici să vină (sau să revină, după caz) la echipă ca tehnicieni. Marius Lăcătuş, Ţiţi Dumitriu, Mihai Stoichiţă, Ilie Dumitrescu… Toţi, în mare parte ca soluţii de avarie, au trecut pe la echipă. Pe aceeaşi listă s-ar mai găsi acum Gabi Balint (selecţionerul Republicii Moldova, a declarat de mai multe ori că nu va colabora niciodată cu Gigi Becali) şi Dan Petrescu (exclus să vină momentan la Steaua).

Ar mai fi şi categoria “tînăra generaţie”, Ilie Stan, Roland Nagy, Valeriu Răchită, Adrian Matei... Toţi care mai au de “crescut” la CV pentru a putea spera la banca Stelei.

În aceste condiţii, am ajuns să vorbim de soluţii de avarie. Bergodi, Grigoraş, Ionuţ Badea. De ce nu şi Ionuţ Popa? Cu ani în urmă, circula un curent de opinie care se întreba “ce-ar fi domne, să vină la o echipă mare sau la naţională un antrenor care a reuşit să facă treabă cu echipe mici, gen Sdrobiş sau Popa?”. Vremurile s-au mai schimbat, însă nu şi “Popică”. În ultimii ani, tehnicianul a reuşit să construiască din nimic şi fără bani o echipă la UTA care s-a bătut la promovare, a trecut scurt pe la ACSMU Poli Iaşi, de unde a plecat după o confruntare cu patronul, şi a ajuns la CS Mioveni, echipă cu care are şanse să evolueze la anul în Liga 1, î