…asa ceva, iti poate spune orice taran din Ardeal, nu se exista! Problema nu e cand ai un pitic – sa zicem un parlament unicameral. Basescu n-a avut niciodata probleme in a-si impune piticii pe agenda publica – de la tepe, la moguli, de la omul slab si omul gras, la reforma statului. La asta e imbatabil. Unde altii se caznesc din greu sa se faca auziti, lui pur si simplu ii vine. Asta nu are nimic de-a face cu pozitia privilegiata de presedinte, oricat s-ar iluziona adversarii. Asa a ajuns presedinte – la PD si, mai apoi, presedintele tarii: controland agenda publica. Aceasta calitate nu i-o poate constata nimeni. Simplus spus, la acest capitol, Basescu nu poate fi infrant.

Basescu poate fi infrant doar de sine insusi. Cand piticii se inmultesc, incep sa se bata intre ei. Or, fiind de forte egale, rezultatul e dezastruos. Dupa cum a remarcat deja mai multa lume, y compris Cristian Preda, cele doua proiecte lansate in rafala de mitraliera de catre presedintie, i.e., modificarea Constitutiei (si aici parlamentul unicameral ramane singura problema cu adevarat serioasa) si, respectiv, regionalizarea, se contrazic reciproc. Din doua una: fie accepti un stat centralizat si-atunci ideea unui parlament unicameral devine, cat de cat, palatabila. Fie pledezi pentru regionalizare, si-atunci existenta unei camere superioare care sa reprezinte interesele regiunilor devine o necesitate logica. Vorba moldoveanului (ca tot vorbim de regiuni): si cu dansa-ntr-insa, si cu sufletu-n rai, nu se poate.

Pana acum, adversarii sai politici n-au facut decat sa re-actioneze (dupa cum observa si Iulian Leca). Iata ca li s-a oferit de-acum sansa sa actioneze de-adevaratelea. Cum? Simplu: intetind lupta dintre cei doi pitici - piticul unicameralismului si piticul regionalizarii. Aratand cum cei doi nu pot dansa, concomitent, pe aceeasi masa. Ramanand la intelepciunea populara: can