Cu un ton grav, de parcă anunţa o catastrofă iminentă, preşedintele Băsescu a preluat miercuri frâiele şedinţei de guvern şi a decretat că - acum, în criză economică şi cu bulversări sociale severe, când orice Executiv cu scaun la cap la astea şi la soluţionarea lor se gândeşte - urgenţa României ar fi reorganizarea administrativ-teritorială. Nu ştiu dacă e vorba iar de vreo diversiune electorală, de abatere a atenţiei de la problemele reale şi stringente. Nu discut aici nici dacă şi-a băgat coada UDMR, care presează legalizarea Ţinutului Secuiesc, prin aglutinarea formală şi pe criterii etnice a Harghitei, Covasnei şi Mureşului. Admit că, poate, modernizarea statului presupune alte structuri teritoriale, decât cele 41 de judeţe, cu birocraţia lor, cu încrengăturile de interese şi de cumetrii interpartinice. Ceea ce trebuia analizat însă, prin studii de impact economic şi social - înainte de a pune sula în coasta lui Boc să facă rapid, în vreo două săptămâni, un proiect de lege şi apoi, se putea altfel?!, să-şi angajeze răspunderea în Parlament - era oportunitatea acestui demers. Liota de consilieri şi experţi prezidenţiali şi guvernamentali, onorabili membri ai Guvernului ar fi putut să-i demonstreze preşedintelui că, în acest moment şi aşa dificil, ambiţia sa de “ctitor de ţară nouă” o aruncă de fapt în haos administrativ şi în uriaşe cheltuieli, imposibil de suportat acum. Când Executivul caută disperat împrumuturi însumând miliarde de euro: începe şi coşmarul rambursării datoriilor.

Mii de instituţii şi oficii judeţene etc. vor trebui să-şi schimbe firmele, formularele, ba şi ştampilele. Zeci de mii de funcţionari vor fi dislocaţi, cu grele consecinţe sociale. 22 de milioane de oameni vor avea nevoie de alte acte de identitate şi de calificare, în acord cu noua arondare. Documentele patrimoniale vor trebui şi ele schimbate. Şi câte alte operaţiuni, cu i