Istoria sportului a consemnat, de-a lungul său, nişte glume concretizate în introducerea programei olimpice, demonstrativ sau nu, a unor discipline stranii. La care, ulterior, din fericire s-a renunţat.
Unul dintre aceste sporturi a fost înotul sincron solo. Un non-sens încă din denumire, această disciplină a fost introdusă obligatoriu la Jocurile Olimpice din 1984 (Los Angeles) şi, în mod incredibil, a mai durat încă două ediţii, la Seul şi Barcelona. Acum, înotul sincron există la Olimpiadă numai sub formă de duo şi ansamblu.
Schiul viteză (vezi video aici) a fost o altă invenţie inutilă. La această disciplină prezentată demonstrativ la Jocurile Olimpice de iarnă din 1992 (Albertville), scopul era unul singur: să te lansezi cu schiurile în linie dreaptă, pe o pîrtie cît mai abruptă, şi să atingi o viteză cît mai mare (peste 200 de kilometri la oră) fără să cazi şi să-ţi rupi picioarele. Acum, recordul mondial este de peste 250 de kilometri pe oră.
La Jocurile Olimpice de la Paris (1900), care a coincis cu Tîrgul Mondial, s-au întîmplat mai multe "accidente" în domeniul disciplinelor inexplicabile.
Porumbei şi pelotă bască
Unul dintre ele ar fi înot pe sub apă. Un sport minunat, doar că, de la suprafaţă, nu-l putea urmări nimeni. Ca să îl facă şi mai inutil, organizatorii au plasat evenimentul într-un rîu cu curenţi foarte puternici. 14 sportivi s-au înscris la această probă. Numai doi au rezistat timp de un minut. Timp în care au parcurs 60 de metri.
Tîrgul Mondial a transformat Olimpiada din 1900 într-un circ, şi din cauza următoarelor discipline: stinsul focului, ridicatul zmeului, trasul cu tunul şi cursele de porumbei.
În 1912, în programa olimpică a fost introdus, demonstrativ, Glima (vezi video aici), un sport popular islandez vecin cu luptele. Numai că sportivii erau dotaţi cu nişte curele şi hamuri, ca să poată fi agă
