Mai ţineţi minte agitaţia teribilă legată de anunţata punere în funcţiune a uriaşului accelerator de particule de la Geneva? Pronesc ăia ciclotronu', se turbionează ditamai gaura neagră şi cade mapamondu'-n ea! Mitinguri ecologiste, proteste scrise şi verbale, panică! Ar fi fost culmea ca tocmai Elveţia, ţară neutră, să provoace o catastrofă globală.

Printr-o ironie a sorţii - sau, mai ştii?, printr-o subtilă strategie de calmare a spiritelor - acceleratorul n-a putut fi pornit cu bine la data anunţată, iar când i s-a dat drumul, peste câteva luni, funcţiona doar parţial. Oricum, destui au susţinut că toată agitaţia a fost creată printr-o politică de marketing, pentru a atrage atenţia lumii asupra cercetării ştiinţifice, altfel neglijată de presă şi de opinia publică.

A trecut vremea şi lumea a uitat de LHC, mai ales că, între timp, catastrofe reale au captat emoţia tuturor, culminând cu tragedia japoneză. Între timp, Large Hadron Collider duduie de mult la capacitatea proiectată, dar nu se prea mai vorbeşte despre asta şi în orice caz nu mai sperie pe nimeni. Spectaculoasa instalaţie a revenit parţial în atenţie doar când s-a zvonit - altă operaţiune de marketing? - că s-ar fi reuşit identificarea Bosonului Higgs, particula elementară deocamdată virtuală, supranumită "a lui Dumnezeu". În fapt, o denumire comercială (iar!), care nu aparţine vreunui om de ştiinţă, ci unui editor inspirat. Bosonul este un element ipotetic despre care se crede că face parte din mecanismul care conferă masă celorlalte particule elementare şi care s-ar fi aflat în prim-planul momentului iniţial de creare a universului, Big Bang.

Informaţia a fost dezminţită oficial, dar spiritul nostru dedicat Teoriei conspiraţiei ne îmbrânceşte să suspectăm că, de fapt, particula a fost găsită bine mersi, dar se consideră că lumea nu e încă pregătită să digere fenomenul şi mai ales im