Cântă la vioară „de când se ştie“ şi le predă acest instrument elevilor de la Liceul de Artă din Baia Mare. De patru ani cântă în trupa „Focul viu“

Spune zâmbind că nici măcar nu-şi mai aminteşte de când cântă la vioară. „Câteodată mă gândesc că am acest instrument şi cânt de când mă ştiu. La modul serios, am luat în mână prima vioară odată cu abecedarul“, mărturiseşte profesorul.

Primul instrument, odată cu abecedarul

Crescut la ţară, la Buşag, de bunicii din partea mamei, când a venit la Baia Mare, înainte de a începe clasa întâi, le-a spus răspicat părinţilor că vrea să studieze vioara la Liceul de Artă. „Am văzut undeva vioară şi am ascultat, dar nu-mi amintesc unde. Atâta ştiu că le-am spus părinţilor mei că asta îmi doresc şi, spre norocul meu, mi-au ascultat dorinţa“, explică Tudor Raţ.

Părinţii i-au cumpărat prima vioară de la „Foto-Muzica“. I-au costat cam o jumătate din salariul pe o lună. „N-o mai păstrez pentru că viorile, atunci când «îţi rămân mici», le vinzi şi-ţi cumperi alt instrument până ajungi la «vioara întreag㻓, continuă acesta.

A vrut să renunţe de mai multe ori

Tudor recunoaşte că a fost de mai multe ori pe punctul de a renunţa la vioară. Studiul unui instrument presupune foarte multă muncă şi sacrificii, iar copilului de la vremea aceea i-a fost destul de greu să renunţe la „miuţele“ cu copiii din cartier în favoarea partiturilor. „Acum zâmbesc, dar atunci am avut momente când detestam vioara. Dar îmi reveneam destul de repede şi mă apucam iar de studiat şi de exersat“, povesteşte profesorul. „Cred că cei mai mulţi interpreţi au trecut prin asta, dar nu toţi sunt suficient de sinceri încât s-o şi recunoască“, mai adaugă acesta.

Predă vioara de cinci ani

Deşi ar fi putut să rămână ca instrumentist în cadrul Filarmonicii Oradea a ales să revină în localitat