Duminică, 4 iunie a.c., scriitorul Ion Mircea a susţinut la Sala Atelier a Teatrului Naţional Bucureşti conferinţa „Despre mîngîiere. Scurtă incursiune în metafizica atingerii”; numele lui Ion Mircea – poet şi dramaturg, fondator al grupării şi revistei „Echinox”, nominalizat la Marele Premiu Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” şi cîştigător, în 1998, al Premiului UNITER, pentru piesa Noe care ne străbate memoria e o femeie – se alătură prin acest eveniment unei galerii ilustre de protagonişti ai Conferinţelor Teatrului Naţional, printre care Neagu Djuvara, Mircea Dinescu, Nicolae Manolescu, Lucia Hossu Longin, Dan C. Mihăilescu, Octavian Paler, Stelian Tănase, Theodor Baconsky, Adrian Cioroianu, Ileana Mălăncioiu, Ion Caramitru, Radu Beligan, Ion Vianu, Andrei Pleşu, Doina Jela, Ana Blandiana, Herta Müller, Sorin Alexandrescu, Horia-Roman Patapievici ş.a.

Expunerea din duminica aceasta s-a hrănit în bună măsură din neobişnuitul Traité des sensations, semnat, cu aproape trei secole în urmă, de Étienne Bonnot de Condillac, dublat de o documentare minuţioasă în domeniile psihologiei, medicinei, poeziei şi filosofiei. Ion Mircea a elaborat în primul rînd o meritorie pledoarie pentru simţul tactil, cu întregul său areal de simţiri, coroborând domenii şi noţiuni rareori puse laolaltă, precum psihologia comportamentală şi Biblia, inteligenţa emoţională şi scrierile unor Platon, Levinas, Husserl, Nietzsche sau Blaga. Pornind de la premisa că „Pielea e ce-i mai profund în om”, formulată de Paul Valéry, conferinţa a debutat cu consideraţii despre relaţia ambiguă dintre emoţii şi idei, reflex al fiziologiei: nucleul amigdalian, sediul emoţiei, e mai vechi decît neocortexul, dar au şi o origine comună, ceea ce face posibil nu doar efectul cuvintelor asupra pielii, ci întregul concept al haptoterapiei, terapia prin mîngîiere. Un alt argument din sfera fiziologiei este