Foto: Dragoş Stoica / Jurnalul Naţional România nu a dus deloc lipsă în ultimii ani de tot soiul de idei creţe în domeniul economic, care mai de care mai periculoasă pentru cei cu inimi slabe. Autorităţile şi politicienii au făcut un adevărat sport naţional din a promite tot soiul de lucruri care sună bine la urechea electoratului, dar apoi în practică se lovesc de bariere de netrecut în implementare.
Jurnalul Naţional a contorizat o serie din promisiunile şi acţiunile statului din 2009 până acum şi care ori au fost prea năstruşnice, ori miniştrii s-au făcut că le uită când a trebuit să le implementeze.
1. Colecţia de bonuri fiscale. Premierul Emil Boc declara în 23 iunie anul trecut, imediat după majorarea TVA de la 19% la 24%, că oamenii simpli ar trebui să ceară bonuri fiscale pentru toate cumpărăturile lor, iar peste un anumit prag vor primi o parte din bani înapoi. "Vrem să îi încurajăm pe oameni să ceară bon fiscal. Toţi cei care vor avea bonuri fiscale adunate peste o sumă vor primi o primă din acea sumă pe care să o folosească de la pâine până la produse scumpe", declara Emil Boc. "Vor avea parte de deduceri din suma care se adună. E o practică pe care am văzut-o şi în alte ţări pentru a încuraja oamenii să ceară bon fiscal şi pentru a forţa firmele să dea", se lăuda el. Zis şi… nefăcut. Pe lângă faptul că bugetul este într-o acută criză de bani, iar statul nu-şi permite să dea înapoi, măsura nici nu este aplicabilă într-o ţară ca România, care nu are o administraţie eficientă.
2. Pomeni electorale pentru "consumatorul vulnerabil". România a dormit în papuci patru ani, de la aderarea la Uniunea Europeană (UE) în 2007, când avea obligaţia de a stabili criteriile pentru "consumatorul vulnerabil" care ar trebui să beneficieze în continuare de subvenţii. Autorităţile s-au complăcut în situaţie, deoarece asta a ajutat la donare
