Ai negociat, ai vândut, ai scăpat de grijă. Doar că peste ani apar efecte nedorite. Așa s-a întâmplat cu Petrom, când prețul benzinei a crescut foarte mult, așa se întâmplă acum cu Romtelecom, când statul vrea să vândă pachetul minoritar pe care îl deține.
Primul termen a fost finalul anului 2010. Apoi, cândva în martie. După care luna mai. Acum au decis că nu au posibilitatea să cumpere. Dacă am vrea să fim răutăcioși, așa am putea prezenta amânările solicitate de OTE pentru prezentarea unei oferte pentru pachetul de 46% din Romtelecom, scos la vânzare de autorități. Dar toți analiștii din piață arată cu degetul către reprezentanții statului, care par să trateze acest subiect cu stângăcie.
Toate discuțiile din jurul acestor negocieri sunt alimentate și de faptul că cei care fac declarații pe această temă se cam contrazic. Ba că OTE are drept de preemțiune și nu se poate face nimic înainte de primirea unei poziții oficiale de la ei, ba că de fapt statul era obligat să iasă pe bursă, dar a așteptat prea mult, ba că o eventuală listare nu se poate face decât cu pachete succesive de 7,5%.
Și cum contractul de privatizare nu este public, este greu de spus cine are, într-adevăr, dreptate. Cert este că felul în care a fost negociat contractul semnat în anul 1998 este acum criticat de mai mulți specialiști în piață, mai ales că pe masă este acum și exemplul Greciei, care a avut altă poziție la negocierile cu Deutsche Telekom, în anul 2008.
„Nu știu ce prevedea contractul de privatizare“, spune Doru Lionăchescu, președintele Capital Partners, referindu-se la vânzarea Romtelecom. „S-ar putea să fie o eroare de negociere. Trebuia ca OTE să aibă obligația să cumpere, deci, cu alte cuvinte, cum se spune în termeni tehnici, statul să aibă un put-option, ca în orice moment, în orice formulă de preț, să-i oblige să cumpere. Dovadă mutarea de săptămâna t